Doamne, încurcate sunt căile Fiscului! Legile lui sunt mult prea stufoase și complicate pentru contribuabili și finanțiști

Prima măsură reformistă a fost luată pe timpul Guvernului Isărescu, care a avut curajul să reducă impozitul pe profit de la 38% la 25% pentru toți agenții economici, respectiv la 5% în cazul exportatorilor. Dar, tot atunci, TVA a fost aliniată la cota de 19%, lovind în coșul zilnic, iar facilitățile acordate IMM-urilor au fost suspendate. Mihai Tănăsescu, ministrul de finanțe din Cabinetul Năstase, a stat cu proiectul reformei fiscale în buzunar timp de patru ani. S-a temut să ia taurul de coarne și să propună o schimbare de esență. În schimb, transportatorii auto s-au pricopsit cu o nouă taxă: rovinieta ministrului Miron Mitrea.



Un guvern reformist…

Cabinetul Tăriceanu va intra în istoria fiscalității ca un guvern reformist. În 2005, a introdus cota unică de impozitare a veniturilor și profitului, a desființat creditul fiscal, a dat drumul executării silite a datornicilor, a înăsprit sancțiunile împotriva rău-platnicilor și a incriminat evazionismul. Efectele nu s-au lăsat așteptate. Economia și consumul au primit un impuls, veniturile și profitul au sporit, iar intrările la bugetul statului au crescut.



Și altul antireformist

Guvernele Boc 1, 2 și 3 au extins aplicarea cotei de impozitare de 16% asupra tuturor veniturile românilor. N-au scăpat nici pensiile, nici bonurile de masă și nici drepturile de autor. În premieră, a fost introdus impozitul forfetar (în fapt o modificare a cotei unice de impozitare a profitului), măsură care a dus la desființarea a peste 150.000 de firme mici. Iar majorarea TVA la 24% a fost cireașa de pe tortul anti-reformei fiscale.

Lovituri fiscale

Guvernul Ponta a venit la putere pe valul nemulțumirilor populare, trâmbițând cota de impozitare regresivă a veniturilor, de 16%, 12% și 8%. Din promisiunile sale de reformă fiscală s-au materializat prea puține. În schimb, au fost puse în practică, „cu succes”, măsurile antireformiste: majorarea accizei la carburanți, introducerea supraaccizei și a impozitului de 1,5% pe construcțiile speciale („taxa pe stâlpi”), care a blocat investițiile private.



Falsa revoluție fiscală

Guvernele social-democrate Tudose și Dăncilă sunt artizanii așa-zisei revoluții fiscale, prin care: acciza la carburanți a fost majorată, contractele de muncă cu timp parțial au fost supraimpozitate, iar contribuțiile sociale au trecut de la angajatori pe umerii angajaților, simultan cu reducerea la 10% a cotei de impozitare a veniturilor. Ca urmare a acestei acțiuni antireformiste, inflația a explodat, unui număr de 1,2 milioane de salariați le-au fost diminuate salariile și s-a produs aplatizare excesivă a lefurilor.

O invenție: taxa pe lăcomie

Cireașa de pe tortul anti-reformei fiscale a fost OUG 114 adoptată de Guvernul Dăncilă în decembrie 2018, prin care s-a introdus „taxa pe lăcomia băncilor”. Efectele au fost devastatoare: leul s-a depreciat, fapt ce a condus la scumpirea importurilor și la o și mai mare depreciere a balanței de plăți externe, piața de capital și piața creditării au suferit lovituri grele, investițiile străine s-au redus, iar inflația a atins cea mai mare creștere din Uniunea Europeană.



O premieră - discriminarea fiscală a muncii

În plus, Cabinetul Dăncilă a introdus, în premieră, discriminarea fiscală a muncii. În timp ce marea masă a salariaților contribuie cu 45% din salariul brut la visteria statului, începând din februarie 2018, lucrătorii din sectorul IT sunt scutiți de plata impozitului pe venit, de 10%, iar de la 1 ianuarie 2019, lucrătorii din construcții nu mai plătesc impozitul pe venit (10%) și CASS (10%), în timp ce CAS le-a fost redus la 21,25%.

Un fluviu legislativ

Sub conducerea lui Eugen Teodorovici, Ministerul Finanțelor Publice a devenit extrem de productiv. Modificările și completările la legislația fiscală au ieșit pe bandă rulantă din laboratoarele sale de concepție. Nici nu apucau bieții contribuabili să le citească, să le înțeleagă și să le aplice că veneau alte modificări și adăugiri, semn că reforma fiscală românească era vie, viguroasă și tumultoasă ca Dunărea la Cazane.

Legea… cuvintelor încrucișate

Legislația fiscală din zilele noastre este cu mult mai complicată decât jocurile de cuvinte încrucișate ori scrabble. Nu doar bieții contribuabili sunt condamnați să nu o înțeleagă, ci și slujitorii Fiscului. De aceea, nu-i de mirare că același text legislativ are o interpretare la Constanța, alta în București și alta la Cluj. Până și serviciile de consultanță fiscală au dificultăți în a o înțelege, interpreta și a le explica bieților contribuabili ce a vrut să spună legiuitorul.

Din acest motiv, Ministerul Finanțelor s-a văzut nevoit să organizeze un mecanism instituțional extrem de complex care să-i ajute pe plătitorii de taxe și impozite să priceapă adevăratul sens al legii.

Iată, printr-un ordin de ministru aflat în dezbatere publică urmează să fie aprobată „procedura de îndrumare și asistență a contribuabililor acordată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și de coordonare metodologică a activității de aplicare unitară a legislației fiscale și procedural fiscale desfășurate de structurile de asistență contribuabili, precum și în domeniul tehnologiei informației”.

Simpla lectură a respectivului act normativ te face să exclami îngrozit: „Doamne, încurcate sunt căile Fiscului!”