Contribuabilii vor fi protejați de executare silită, când statul le e dator

Prin art. 230 din Codul de procedură fiscală a fost reglementată o procedură specială de executare silită aplicabilă doar contribuabililor care, concomitent cu obligațiile fiscale pe care le au de plătit statului, dețin și creanțe asupra statului, concretizate în sume certe, lichide și exigibile pe care le au de încasat de la instituții sau autorități publice.

Pentru a asigura o bună implementare a acestei noi reguli, ANAF propune aprobarea unui ordin de procedură prin care contribuabilii care nu și-au putut încasa la timp creanțele comerciale de la instituții sau autorități ale statului vor fi protejați de măsurile de executare pe care tot statul, prin administrația fiscală, le putea lua asupra lor cu toate că neplata obligațiilor fiscale ale acestora era determinată tocmai de neîncasarea la termen a acestor creanțe de la alte instituții ale statului.

Noua procedură limitează practic aplicarea executării silite, în limita creanței pe care contribuabilul o are de încasat de la o instituție sau autoritate a statului, la poprirea pe care administrația fiscală o înființează la acea instituție sau autorităte publică debitoare în raport cu contribuabilul.

Astfel, rezultă că, în această situație, Fiscul suspendă celelalte măsuri de executare (poprirea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor sau poprirea altor terți debitori ai contribuabilului) până la încasarea creanțelor sale de la instituțiile debitoare, asigurându-se astfel o echitate deplină în raportul Fiscului cu contribuabilul.