Cine ar trebui să decidă majorarea salariului minim pe economie? Negocierile colective sau puterea politică?

Criza prin care trec economia și societatea românească au afectat producția de bunuri și servicii, consumul, calitatea vieții de zi cu zi, iar inflația a scumpit coșul zilnic. Evident, printre cei ce resimt cel mai dur aceste influențe negative se numără angajații plătiți cu salariul minim brut pe economie. De la 1 ianuarie 2020, acesta este de 2.230 de lei, respectiv 2.350 de lei, în cazul personalului încadrat pe funcții care necesită studii superioare. În sectorul construcțiilor, salariul minim brut este de 3.000 de lei, dar numai în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2020.

Câți lucrători români sunt plătiți, astăzi, la nivelul minim? Din cei 5.587.405 angajați câți erau înregistrați în evidențele Ministerului Muncii la data de 31 octombrie 2020, aproximativ 1.370.000 de lucrători (respectiv 24%) erau retribuiți cu salariul minim pe economie.

Aceștia sunt și cei mai afectați de creșterea prețurilor din acest an. În ultimile 12 luni, rata medie a prețurilor de consum a făcut un salt de 3%. Dar prețurile din coșul zilnic au înregistrat salturi cu mult mai mari: 17,75% la fasolea boabe și alte leguminoase, 7,12% la făină, 6,21% la fructele proaspete.



Un instrument de presiune politică

Pentru mișcarea sindicală românească, apropierea alegerilor generale este cel mai bun prilej de a face presiuni asupra guvernanților să majoreze salariul minim pe economie. Este un fapt demonstrat de istoria ultimilor 30 de ani că teama de pierderea voturilor combinată cu dorința de a le câștiga îi fac pe guvernanți mai receptivi la revendicările sindicale. Dacă sindicatele, care au în spate peste un milion de lucrători votanți, nu le-ar pune sula-n coaste în momentele electorale, guvernanții nu s-ar grăbi să majoreze salariul minim pe economie.

Vina pentru transformarea acestei probleme de viață în instrument de presiune electorală este a partidelor politice. După cum vă amintiți, stimați cititori, România a avut un mecanism de stabilire a salariului minim pe economie și pe ramură, prin intermediul negocierilor colective între organizațiile sindicale și patronale. Era un mecanism ce respecta spiritul economiei de piață, care a funcționat până în anul 2011, când Guvernul Boc a modificat Codul Muncii, Legea sindicatelor și a adoptat noua Lege a dialogului social.

Pe timpul când erau conduși de Victor Ponta, social-democrații le-au promis sindicatelor că se va reveni asupra modificărilor legislative, astfel încât mecanismul negocierilor colective și dialogul social autentic să fie repuse în funcție, dar nu s-au ținut de cuvânt.

Mai mult, stabilirea salariului minim pe economie a devenit un atribut al celor aflați la putere și, totodată, un instrument de influențare a electoratului.

O decizie uimitoare

Acum, în plină campanie pentru alegerile parlamentare, Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social a repus în discuție tema majorării salariului minim. Organizațiile patronale susțin ca majorarea să nu depășească rata inflației, respectiv 3%, procent pe care sindicatele îl resping, apreciind că este mult prea mic. „Ar însemna o creștere netă de doar 40 de lei. E mult prea puțin”, a afirmat Dumitru Costin, președintele Blocului Național Sindical.

În schimb, Guvernul liberal s-a poziționat, clar, de partea patronatelor, părând să ignore dezavantajul electoral al unei astfel de abordări. „Suntem adepții unui mecanism de creștere care să se bazeze pe realitățile economice, respectiv rata inflației, creșterea productivității și alți factori economici. Obiectivul nostru este să nu fie afectate locurile de muncă, mai ales în această perioadă în care companiile se confruntă cu dificultăți din cauza crizei sanitare”, a afirmat premierul Ludovic Orban.

Primul ministru a propus constituirea unui grup de lucru format din experți ai patronatelor, sindicatelor și Guvernului, care să facă o analiză comparativă privind mecanismele aflate la baza evoluției salariului minim în alte state europene. Pe baza ei ar urma să se stabilească, în mod obiectiv, o formă de creștere predictibilă a salariului minim pentru următorii patru ani.

„Cartel Alfa” acuză

Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” a dat publicității o scrisoare deschisă în care prezintă nouă argumente privind necesitatea creșterii salariului minim. „Dacă ne raportăm la țările din jur, cu doar 7,2% creștere a salariului minim în 2020, România a rămas mult în urmă – se spune în mesaj. În Polonia, salariul minim a crescut cu nu mai puțin de 15,6%, în 2020, în timp ce în Slovacia a crescut cu 11.5% și în Bulgaria, cu 8,9%. (…) În orice caz, tendința de creștere rapidă a salariului minim este generalizată în Europa Centrală și de Est, unde guvernele țin cont de importanța salariului minim pentru atingerea unei convergențe a veniturilor față de țările occidentale.”

Scrisoarea se încheie astfel: „În consecință, solicităm din partea guvernului o decizie clară și urgentă în privința salariului minim garantat în plată începând cu anul 2021. Lipsa concretizării în adoptarea unei hotărâri de guvern și amânarea reglementării salariului minim pentru anul 2021 pentru sfârșitul anului (adică după data alegerilor) nu reprezintă altceva decât o decizie a Guvernului de înghețare a salariului minim, neasumată și neanunțată public din calcule electorale.”

Directiva europeană a salariului minim

Dar să vedem care este practica în Uniunea Europeană. În 21 de țări există salarii minime prevăzute prin lege, iar în 6 state membre (Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia) mărimea salariului minim este asigurată exclusiv prin contracte colective de muncă. Cu toate acestea, în majoritatea statelor membre, lucrătorii sunt afectați de nivelul scăzut al salariilor minime.

Țările în care se asigură o protecție ridicată prin intermediul contractelor colective de muncă tind să aibă o proporție mai redusă a lucrătorilor cu salarii mici, un grad mai scăzut de inegalitate salarială și salarii minime mai mari. De aceea, Comisia Europeană a propus o directivă UE care să instituie negocierile colective privind salariile în toate statele membre.