Cargoul "Fundulea" a fost atacat cu rachete, în urmă cu 30 de ani

Ieri, 23 noiembrie 2017, 12 dintre cei 30 de membri ai echipajului au organizat, cu sprijinul Sindicatului Liber al Navigatorilor, o conferință de presă la Seamen´s Club Constanța, pentru a prezenta un episod tulburător din istoria flotei comerciale române și a aduce un omagiu comandantului lor, trecut în lumea umbrelor.

Incidentul a avut loc în dimineața zilei de 23 noiembrie 1987, la ora 6. Cargoul de 8.850 tdw "Fundulea" era încărcat cu marmură vrac, pe care o luase din portul Marina di Carrara pentru Kuweit. Nava pătrunsese în Strâmtoarea Ormuz, care desparte Golful Persic de Golful Oman, o cale de navigație strategică, cu o istorie zbuciumată, dar mai ales sângeroasă, când a fost abordată de un vas iranian. 

"Eram de cart - a început relatarea Gheorghe Foris, fost ofițer III. De cum am intrat în strâmtoare, ne-a luat în primire o navă iraniană, care avea la bord o baterie de 12 rachete, din care lipseau două. Ne-au cerut să declarăm marfa și destinația. Noi ne-am conformat, dar ei s-au prefăcut că nu înțeleg. Le-am repetat de cel puțin zece ori destinația: Kuweit. Ulterior, am aflat că bombardaseră, cu câteva zile înainte, niște platfome petroliere din Kuweit. Nava lor s-a îndepărtat de noi. După 10 - 15 minute s-au întors și, fără nicio avertizare, au început să tragă în noi. Au fost zece proiectile percutant - incendiare, cu napalm. Fiind lovită și puntea de comandă, am fost grav rănit. Din acel moment n-am mai știut ce se întâmplă. M-am trezit într-un elicopter din Oman, care m-a dus la un spital din acest stat, împreună cu bucătarul, care avea arsuri pe toată suprafața corpului, și cu domnul comandant, care era cel mai grav rănit dintre noi. Mai apoi, cu un alt elicopter am fost duși la un spital din Emiratele Arabe Unite. 

Mai târziu am aflat că, în momentul atacului, bucătarul tocmai se pregătea să ia oala de ciorbă de pe plită. Proiectilul a trecut prin oală, a găurit-o și cu coada l-a rănit. După cum se știe, napalmul se lipește pe corp, arde și nu se stinge. Când am ajuns la spital, încă fumega pe răni."

Silvian Neculai Burlea era ofițer în primul an, iar în lista de echipaj figura ca timonier. Își amintește că nava care i-a atacat nu era propriu-zis militară și avea însemne islamice. Povestește: "Eu eram la timonă, șeful mecanic Dumitrache Delicote se uita cu binoclu la băieții de pe nava iraniană, care meștereau la aruncătorul de proiectile. Probabil că au vrut să tragă de prima dată în noi, dar nu le mergea ghidajul. Au fost nevoiți să facă un rondou pentru a rezolva problema. În timpul acesta, comandantul nostru tot încerca să îi contacteze, pentru că era clară intenția lor."

Primul care a intervenit în ajutorul răniților a fost asistentul medical Virgil Balaci. "Am încercat să fac ceea ce trebuia - spune Balaci, dar din păcate am reușit prea puțin, cu ceea ce aveam la îndemână, respectiv o trusă de urgență. Rănile fumegau pe răniți. Cu amărâtele mele de pansamente nu aveam ce să fac. După puțin timp, răniții au fost preluați de un elicopter și duși la spital. Comandantul avea o schijă de un centimetru, în cutia craniană, plus o schijă foarte mare în abdomen. La scurtă vreme, i-au amputat picioarele. Nu și-a mai revenit din comă."

Magdeius Moroianu tocmai terminase Institutul de Marină și își făcea stagiatura ca electromecanic. Relatează: "Fusesem de cart împreună cu Floretin Dacian Botta și ne-am dus să ne culcăm. El dormea pe o canapea aflată în dreptul hubloului. Chiar în momentul atacului și-a pus capul pe pat. Acela a fost norocul lui, pentru că racheta i-a trecut pe deasupra capului. Mie mi-a trecut la 20 de centimetri de cap. M-am ales cu mandibula fisurată, cu o rană la arcadă, o tăietură urâtă pe șira spinării și arsuri. Ani de zile am avut probleme medicale. Am continuat să navig, iar compania îmi permitea să merg la medic ori de câte ori am avut probleme. Când m-am căsătorit, soția m-a îngrijit, pentru că eram traumatizat. Văzusem cum proiectilul pătrunsese în cabină și retrăiam mereu acest coșmar. Mai târziu am scăpat de el cu ajutorul unui psihiatru din Bombay. Am rămas cu o sensibilitate psihică și cu durerea din suflet. Pentru pierderile și traumele suferite, nu am primit nicio despăgubire din partea companiei."

Șeful mecanic Dumitrache Delicote fusese alături de comandant, pe punte, când s-a discutat cu atacatorii. "Ne-au cerut să oprim nava - povestește lupul de mare. Veniseră cu intenția clară să bombardeze nava. La final, ne-au făcut semn tuturor celor aflați pe punte să intrăm în castel și au lansat rachetele. Cea care a lovit puntea de comandă a împrăștiat schijele pe toată suprafața, cel mai puternic rănit fiind comandantul. Incendiul s-a produs instantaneu. În acele clipe, echipajul s-a mobilizat exemplar, acționând acolo unde se auzeau strigăte de ajutor. La final, am lansat CO2, pentru stingerea incendiului. Pentru salvarea navei, cu permisiunea Navrom-ului, am solicitat ajutorul. A venit remorcherul specializat «Nice Tango», operațiunea de stingere a incendiului durând 15 ore. Apoi, cargoul a fost remorcat la Dubai, în asistență venind și remorcherul «Nice Tulip». În port am aflat că nava noastră a fost victima disputei dintre Iran și Irak."

"Fundulea" nu a fost singura victimă a conflictului inter-arab, afirmă fostul ofițerul II Floretin Dacian Botta. "Au fost 96 de nave bombardate în timpul războiului din Golf. Țin minte că, pe lângă noi, trecuse o navă militară franceză care escorta nave civile. Acestea au schimbat de drum și ne-au lăsat singure. Când am ajuns în țară, în biroul directorului întreprinderii Navrom, ni s-a pus în vedere tuturor: Nu care cumva să dați vreo declarație, să faceți public acest eveniment!"

În 1988, cargoul "Fundulea" a fost adus la Constanța, de către remorcherul "Hercules", unde a fost reparat. Valoarea lucrărilor a depășit 2 milioane de dolari.

Niciunul dintre cei ce au supraviețuit tragediei nu a renunțat să meargă pe mare. Astăzi, la vârsta 63 de ani, șeful mecanic Dumitrache Delicote încă navigă la o companie străină.

Cargoul de 8.850 tdw "Fundulea" a fost construit la Șantierul Naval Galați, în 1980. Avea 130,79 m lungime, 17,70 m lățime și pescaj de 8,10 m. Nava a purtat următoarele nume: "Fundulea" (1980 - 1992), "Atilla K" (1992 - 1996), "Simona" (1996 - 2000). Ultimul proprietar a fost compania Cosena SRL, din Constanța. A fost casat la Aliaga, în ianuarie 2000.

Echipajul din timpul atacului a avut următoarea componență: Radu Ion Lupu - comandant, Lucian Vasile - ofițer I, Manuel Nistorescu - ofițer II, Gheorghe Foris - ofițer III, Dumitrache Delicote - șef mecanic, Ștefan Marinescu - ofițer I, Tiberiu Florin Florea - ofițer II, Floretin Dacian Botta - ofițer II, Zaharia Meseșan - șef electrician, Eugen Nechifor - ofițer electrician, Graur Negre - electrician, Dorinel Constantin - șef radiotelegrafist, Nicolae Păun - radiotelegrafist, Vasile Pricop - șef de echipaj, Constantin Varlan - șef timonier, Silvian Neculai Burlea - timonier, Petre Lazăr - marinar, Cristache Macri - marinar, Sergiu Dinu - marinar, Vasile Gavriloaie - ajutor mecanic, George Florea - motorist, Constantin Mocanu - motorist, Ștefan Iordache - motorist, Ștefan Călin - motorist, Magdeius Moroianu - motorist, Mircea Cucu - strungar, Vasile Spiță - lemnar, Saban Ibir - brutar, Ciprian Orghidan - ospătar și Virgil Balaci - asistent medical.