Autoritățile române au ignorat Ziua Maritimă Europeană

r Statutul de țară maritimă este o povară pentru ele

Ieri, a fost Ziua Maritimă Europeană. Evenimentul este celebrat în fiecare an, pe data de 20 mai. Sărbătoarea este a întregii comunități maritime: armatori, firme de agenturare și crewing, de pilotaj și remorcaj, companii de operare portuară, de administrare a porturilor, instituții de învățământ marinăresc, sindicate ale navigatorilor și lucrătorilor portuari, autorități.

La nivelul Uniunii Europene, evenimentul este un prilej de dezbatere a problemelor cu care se confruntă industriile mării, de a prezenta cele mai bune practici din domeniu și a face schimb de experiență.

În unele state, manifestările dedicate acestei zile se întind pe o perioadă mai lungă. La Atena, în intervalul 20 - 29 mai, este programată o conferință despre porturi și transportul costier ca motoare ale "economiei albastre". La Pireu, comunitatea maritimă sărbătorește de pe 28 mai până pe 31 mai, chiar pe malul mării.

În țara noastră, doar Sindicatul Liber al Navigatorilor și Inspectoratul ITF România au acordat atenția cuvenită evenimentului, marcându-l prin acțiuni la bordul navelor sosite în porturile maritime, în folosul echipajelor, și printr-un mesaj adresat navigatorilor și întregii comunități maritime.

Au fost inspectate nouă nave sub diferite pavilioane, din care patru nave aveau contracte colective de muncă tip ITF, două nave aveau contracte colective naționale, iar trei nave încălcau standardele internaționale privind salarizarea minimă a navigatorilor.

La fel ca în anii trecuți, autoritățile - respectiv Președinția, Parlamentul, Guvernul României, Ministerul Trans-porturilor și Autoritatea Navală Română - au ignorat Ziua Maritimă Europeană, de parcă România n-ar face parte din Uniunea Europeană și nu ar fi țară maritimă. De regulă, instituțiile noastre se comportă ca și cum statutul de țară maritimă ar fi o pedeapsă pentru România. Iată, Convenția internațională privind munca și viața pe mare a intrat în vigoare încă din august 2013, dar Parlamentul României nu a ratificat-o nici până astăzi, ca semn al "prețuirii" pe care o acordă navigației și navigatorilor.

Ieri, fără nicio legătură cu evenimentul celebrat de Uniunea Euro-peană, Guvernul Ponta a aprobat proiectul de lege pentru ratificarea Convenției internaționale MLC 2006. Documentul a revenit pe masa Executivului datorită presiunilor SLN. Proiectul a mai trecut prin mecanismul aprobărilor și în 2014, depășind faza guvernamentală, dar fiind "ucis" în cea parlamentară.

Tot în sem de adâncă "prețuire" față de învățământul marinăresc și navigatori, prin abuz și încălcarea legislației române și a celei internaționale, Ministerul Muncii și Ministerul Transporturilor au introdus un dublu standard în pregătirea și brevetarea ofițerilor de marină.

"Prețuirea" se manifestă și prin indiferența cu care Ministerul Transporturilor tratează criza profundă din industria portuară constănțeană, conflictul fără precedent dintre operatori și administrația portuară.

Stimați cititori, România din zilele noastre mai contează în lumea shipping-ului internațional prin două resurse: forța de muncă marinărească și rețeaua de porturi maritime și fluviale. Autoritățile statului român își bat joc de amândouă.