Aproape o treime din populația României e condamnată să care apa cu găleata

Gradul de dezvoltare și civilizație al unei țări se măsoară, în primul rând, prin accesul la rețelele publice de utilități (apă, canalizare, electricitate). În România anului 2018, doar 69,4% din populația rezidentă, respectiv 13.515.626 persoane, a beneficiat de sistemul public de alimentare cu apă. Este drept, față de anul 2017, numărul beneficiarilor a crescut cu 285.927 de persoane, dar saltul e mult prea mic. Restul de 30,6% din populația țării trebuie să se descurce ca în Evul Mediu, săpând puțuri, fântâni, cărând apa cu găleata.

Nici măcar în mediul urban nu este rezolvată problema în totalitate. 98,7% din populația orașelor (respectiv 10.342.627 persoane) sunt conectate la rețeaua publică de apă. 

La sate, situația este dramatică. Doar 35,3% din populația rezidentă în mediul rural (3.172.999 de persoane) beneficiază de serviciile sistemul public de alimentare cu apă.

Discrepanțele istorice dintre regiunile de dezvoltare se mențin neschimbate. Ponderea cea mai mare a populației conectate la sistemul public de alimentare cu apă, în total populație rezidentă, s-a înregistrat în regiunea București - Ilfov (86,2%), urmată de regiunea Sud - Est (81,0%).Gradul cel mai redus de racordare s-a înregistrat în regiunea Nord - Est (48,8%), urmată de regiunea Sud - Vest Oltenia (57,0%).

Guvernanții social-democrați se plâng că migrația externă a forței de muncă este în creștere, că pleacă tinerii din țară, că rămân fermele, fabricile, șantierele de construcții, lanțurile comerciale și hoteliere fără lucrători. Păi cum să nu plece, la mai bine! Nu mai acceptă să fie discriminați și condamnați pe viață să care apa cu găleata!