"Am muncit 50 de ani în agricultură și nu mi s-a întâmplat așa ceva!"

1745

Articole de la același autor

În zona comunei Cogealac din județul Constanța, plantele se usucă văzând cu ochii, relatează inginerul pensionar Gheorghe Perifan, fost director tehnic al IAS Cogealac. În ciuda vârstei de peste 70 de ani, nu se îndură să abandoneze activitatea agricolă. În prezent, conduce o fermă, care deține 150 de hectare de teren cultivate cu cereale.

Parcă a fost pârjol

"N-a mai plouat de mult timp. Pământul s-a uscat. Când mă duc pe câmp și văd culturile uscate efectiv, mă apucă jalea. Am muncit 50 de ani în agricultură și nu mi s-a întâmplat așa ceva: la începutul lunii aprilie, grâul este uscat! Parcă a fost pârjol. Am cultivat grâu, orz și rapiță. Ce am semănat în primăvară este de asemenea în pericol. Nu mai avem garanția că plantele vor răsări sau vor mai crește. Dacă nu vine o ploaie într-o săptămână, două, pierdem totul!

Pentru că anul acesta a fost primăvara timpurie, porumbul a fost semănat de la 15 martie, fapt inedit. Înainte de 1989, ne mai forțau să semănăm pe la sfârșitul lunii martie, când se încălzea vremea. Dar condițiile climaterice erau normale pentru semănat.

În primăvara asta, temperaturile atmosferice au înregistrat variații uriașe de la o săptămână la alta și chiar în aceeași zi. Seara, termometrele arătau plus 14 grade, iar dimineața minus 5 grade. Diferențele mari de temperatură, de până la 20 de grade, au făcut culturile să sufere. Plantele își revin foarte greu după un asemenea stres", a declarat Gheorghe Perifan.

L-am întrebat: "Ce faceți cu culturile de grâu, orz și rapiță, le întoarceți, cultivați altceva în locul lor?"

Mi-a răspuns oftând: "Ne uităm la ele și plângem. Dacă nu vin ploile curând, s-ar putea ca pierderea să fie totală."

O belea nu vine singură

În zona Agigea, situația e asemănătoare. Ferma Agroterra deține 1.380 hectare de teren agricol, din care 500 hectare sunt irigate. 800 hectare au fost cultivate cu grâu, 300 hectare cu orz, 100 hectare cu mazăre și 80 hectare cu rapiță.

"Plantele sunt în viață, încă, dar dacă nu le ajutăm ori cu o ploaie de la Dumnezeu, ori cu irigații, sunt în pericol! – îmi spune Gheorghe Lămureanu, administratorul fermei și, totodată, vicepreședinte al Federației Naționale a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații. E greu, foarte greu! Avem doi ani dificili unul după altul. Anul trecut am reușit să îmi recuperez cheltuielile și să scot un mic profit. Nu știu ce va fi anul acesta."

De parcă seceta n-ar fi fost de ajuns, fermierul s-a trezit cu o avarie la sistemul de irigații. Dar din cauza situației generate de pandemia de coronavirus, constructorul a anunțat că nu poate veni să execute remedierea.

Birocrația blochează creșterea suprafețelor irigate

Ferma Agroterra și-a propus să extindă sistemul de irigații și să înlocuiască conductele principale din azbociment, cu altele din PVC, material care rezistă la presiune. Are un proiect de investiții cu fonduri europene, în valoare de un milion de euro, la care contribuie și societatea cu 150.000 de euro. De doi ani se chinuie să dea drumul la investiție, dar nu reușește din cauza Primăriei și Consiliului Local Agigea. Eliberarea autorizației de construire este condiționată de obținerea semnăturilor de la toți proprietarii terenurilor luate în arendă. Necazul este că unii dintre aceștia sunt plecați din țară, în Franța, Germania și Italia. O serie de terenuri au rămas în seama moștenitorilor, care nu au făcut dezbaterea succesorală, iar foarte multe dintre terenuri nu au fost cadastrate. În total, ar trebui date în fața notarilor vreo trei mii de semnături. Dumnezeule, mare!

Acum înțelegeți, stimați cititori, cum merg lucrurile în agricultura românească, de ce suprafața irigată e infimă? Pentru că puținele proiecte de investiții cu bani din fonduri autohtone și europene sunt blocate de birocrația cruntă din administrația locală! Fermierii sunt descurajați să lanseze proiecte, să acceseze fonduri europene și să investească propriile resurse, știind ce piedici de netrecut îi așteaptă.

x x x

Stimați cititori, în prezent, în România, doar 5% din suprafața totală de teren arabil este efectiv irigată. Din cele 484.000 de hectare de teren agricol ale județului nostru, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Teritorială Constanța are contractată, la această oră, o suprafață de 8,27% (respectiv 40.011 hectare) pentru furnizarea apei de irigații. Înainte de 1990, la nivel național erau irigate 3 milioane de hectare de teren arabil, iar în județul nostru, 420.000 de hectare.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Vineri, 21 Februarie 2020
Stire din Economie : Pactul pentru agricultură și progres
Pagina a fost generata in 1.9071 secunde