Emil Constantinescu, fostul președinte al României, declară:

"Am adus portul Constanța în atenția liderilor lumii"

331

Articole de la același autor

Prezent la masa rotundă "Portul Constanța pe Drumul Mătăsii", Emil Constantinescu, fostul președinte al României, a răspuns întrebărilor ziarului "Cuget Liber".


- Domnule Emil Constantinescu, în 1997 ați organizat prima conferință dedicată proiectului Traceca și Drumului Mătăsii. Lucrurile nu s-au mișcat de atunci și până astăzi. De ce?


- Lucrurile s-au mișcat foarte repede în timpul în care am fost președinte. Am reușit, în foarte scurt timp, să aduc portul Constanța în atenția liderilor lumii. În 1998, când am avut onoarea să vorbesc în Congresul SUA, onoare care în 200 de ani, în toată Europa Centrală, au avut-o trei oameni - Vaclav Havel, Lech Wa³êsa și cu mine - în discursul meu am introdus ideea renașterii Drumului Mătăsii și a rolului pe care portul Constanța poate să-l joace pentru o viitoare Europă lărgită. În 1999, am fost, din nou, invitat în Congresul SUA, în Senat, împreună cu mai mulți președinți de state din zona Asiei Centrale și a Europei și am vorbit despre rolul pe care marile proiecte pot să-l joace în solidarizarea și pacea în regiune. Urmările nu s-au lăsat așteptate. În acest an, serbăm două decenii de la marea conferință de la Yalta, la care au participat 32 de președinți de state și unde s-a semnat Acordul Marea Caspică - Marea Neagră. Am trăit să văd și primele rezultate concrete. În anul 2000 s-a deschis linia de ferry-boat din portul Constanța. Din nefericire, odată cu încetarea mandatului meu, a început părăsirea acestor proiecte. Câtă nevoie avem astăzi de aceste mari proiecte. În vremea președinției mele, România nu era membră a Uniunii Europene și a NATO. Avea o situație economică dezastruoasă. Rezerva națională a țării, la BNR, era de o jumătate de miliard de dolari. Acum este de aproape 50 de miliarde de dolari. În ciuda acestui fapt, România este, acum, destul de ocolită de atenția marilor proiecte. În timpul președinției mele, prin aceste mari proiecte, am reușit să pun România de atunci în atenția lumii. În momentul în care am ales Neptun (județul Constanța) pentru a semna tratatul cu Ucraina, la sfârșitul zilei am primit mesaje din partea președintelui Clinton, a președintelui UE, a secretarului general al NATO. Așa era România de atunci! Când am organizat prima trilaterală, pe vapor, în portul Ismail, România - Ucraina - Republica Moldova, am primit, prin cablu, felicitări de la Al Gore, vicepreședintele SUA. Așa era România de atunci! Cea de astăzi este o țară puternică, în plină creștere economică, în deplină securitate, datorită parteneriatului pe care l-am creat împreună cu președintele Clinton, este țară membră NATO, dar este o țară dezbinată, lipsită de solidaritate. Ceea ce vedem acum, în România, este solidaritatea împotriva a ceva care divizează, care împarte țara în grupuri, care se atacă orbește, unele pe altele. România este subminată de propriii conducători și cetățeni din interior. România pe care reușisem să o pun, atunci, pe harta lumii, era o țară cu o situație economică precară, în care populația plătea un preț greu pentru reformele economice, dar în care cetățenii erau uniți în jurul unui proiect. Ceea ce s-a întâmplat în mandatele ultimilor președinți a fost accentuarea acestei dezbinări și folosirea dezbinării ca o armă politică. Ar trebui un alt proiect. În discursul din Senatul SUA, am spus așa: Marile proiecte economice nu aduc numai mari cheltuieli și mari câștiguri; ele aduc o solidaritate în jurul țărilor și între țări. Cele care au înțeles acest lucru, între care China și alte țări, vor reuși. Dacă românii nu vor înțelege acest lucru, vor face ca, într-un context extrem de favorabil țării noastre, românii să devină propriii lor dușmani. 


- Vocea dumneavoastră de ce nu se mai aude în societate?


- Este o hotărâre pe care am luat-o. Am declarat public că încetez orice apariție la televiziune, radio și în presă pentru că mi s-a părut că mediul de comunicare s-a poluat într-o asemenea măsură încât subiectele importante nu mai sunt interesante.
 
- După cum vedeți, noi, ziariștii prezenți la acest eveniment, suntem interesați de ceea ce spuneți.
- Am făcut o excepție cu presa locală. Am constatat că cei din presa locală sunt mai informați, mai interesați nu doar de problemele locale, dar și de cele generale. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2699 secunde