Agenția de muncă portuară așteaptă, de 21 de ani, să se nască

Miercuri, 09 Iunie 2021, 00:00
1746
• Cine se opune desființării muncii la negru în porturile maritime românești?

Activitatea portuară se caracterizează printr-o evoluție sinuoasă. În momentele de vârf de trafic, necesarul de lucrători crește, pentru ca în perioadele de reducere a acestuia să fie nevoie de mai puțină forță de muncă.


Cum ar trebui să procedeze operatorii portuari în aceste condiții?

Să-și dimensioneze numărul de angajați la nivelul cerut de vârfurile de trafic? Asta ar însemna ca lucrătorii să fie folosiți intens doar un număr de zile din lună, iar în restul timpului o parte dintre ei să ardă gazul de pomană și să fie plătiți degeaba.

Altă soluție – îmbrățișată de numeroși operatori – este dimensionarea personalului la necesarul din perioadele de activitate redusă, iar în momentele de vârf de trafic, utilizarea serviciilor subcontractorilor sau furnizorilor de forță de muncă.



Lucrul cu subcontractorii a explodat

De-a lungul timpului, pe măsură ce numărul firmelor de operare a navelor a crescut, iar traficul de mărfuri s-a divizat tot mai mult între acestea, competiția a devenit tot mai acerbă. Ca urmare, lucrul cu subcontractori și cu furnizorii de forță de muncă a câștigat tot mai mult teren. În același timp, s-a extins fenomenul muncii la negru și cel al utilizării subcontractorilor în activități pentru care nu sunt autorizați, fapt ce a stârnit reacția sindicatelor portuare.

În prezent, potrivit datelor prezentate pe site-ul Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța, un număr de 39 de firme sunt autorizate să efectueze operațiuni de încărcare, descărcare și depozitare a mărfurilor.

Unii dintre acești operatori preferă ca, pentru o serie de operațiuni, să recurgă la subcontractori. Iată, pentru lucrările de curățare a hambarelor și magaziilor navelor și pentru manipularea mărfurilor la uscat, sunt autorizate 25 de firme subcontractoare.

Pare surprinzător, dar numai o singură agenție de plasare a forței de muncă a primit avizul să lucreze pe platforma portuară. Este vorba de Fair Spirit Shipping SRL, care potrivit bilanțului financiar contabil publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor a avut, în anul 2020, un număr mediu de 16 salariați. Oare câți plasatori de forță de muncă activează în realitate pe platforma portuară, fără avizul CNAPMC?



Un proiect salvator

Stimați cititori, problemele privind asigurarea necesarului de lucrători calificați și utilizarea optimă a acestora s-ar rezolva odată pentru totdeauna dacă ar fi înființată agenția de ocupare și formare profesională a muncitorilor portuari. Ideea este veche, de peste 25 ani. La vremea respectivă, proiectul a fost susținut de sindicatele din portul Constanța și de o parte dintre manageri și patroni. În concepția lor, agenția ar fi trebuit să furnizeze lucrători calificați în perioadele de vârf de trafic.

Pe vremea când la cârma Ministerului Transporturilor se afla Traian Băsescu, s-a făcut primul pas în această direcție. Celebra OG 22/1999 a prevăzut pentru prima oară în istoria porturilor românești că: „Pentru optimizarea folosirii muncitorilor portuari în funcție de variația traficului portuar și pentru perfecționarea și policalificarea acestora se înființează agenții de ocupare și formare profesională a muncitorilor portuari.” Ordonanța prevedea că agențiile se constituie și funcționează în sistem bipartit, cu participarea egală și liberă a organizațiilor sindicale și a operatorilor portuari.

Deși exista o lege favorabilă, agenția nu s-a născut din vina patronatului. Între operatorii portuari existau poziții divergente. Nu toți o considerau necesară și, ca urmare, n-aveau de gând să contribuie la finanțarea ei.



Cine e de vină?

Sub presiunea Federației Naționale a Sindicatelor Portuare (FNSP) și a Blocului Național Sindical, care vedeau în existența agenției un mijloc de a pune capăt muncii la negru în porturi, modificările ulterioare ale OG 22/1999 au menținut prevederea și chiar au îmbunătățit-o.

Astfel, Legea 108/2010 prevede, la articolul 63 (1) înființarea agenției în scopul „asigurării forței de muncă portuară de rezervă și pentru optimizarea folosirii acesteia în funcție de variația traficului portuar”. Mai mult, sunt precizate sursele de finanțare a agenției:

- cotizații lunare ale muncitorilor portuari înscriși la agenție;

- cotizații lunare ale asociaților - sindicate și patronate;

- contribuții lunare ale operatorilor economici, în cuantum de 0,05 lei/tona manipulată sau 0,1 lei/container;

- contribuții de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

- venituri din activitate și altele.



A trecut mai mult de un deceniu de la intrarea Legii 108/2010 în vigoare, fără să se fi pus vreo piatră la temelia agenției. Din ce cauză? Explicația dată în 2011, de Petre Costel – președinte al FNSP la acea vreme - rămâne și astăzi valabilă: „Agenția trebuia înființată de-acum 10 ani. Unii dintre patronii din portul Constanța, care folosesc muncă la negru se opun înființării ei. Este mai ușor să plătească oamenii din mână, decât cu contracte individuale de muncă. De altfel, nu cred că respectivii patroni se opun acestui proiect, ci managerii de sub ei. Directorii, nu acționarii firmelor sunt cei ce lucrează cu furnizorii de muncă la negru”.



x x x

Astăzi, atât sindicatele, cât și o parte dintre operatorii portuari sunt nemulțumiți de utilizarea pe scară largă a subcontractorilor în activități pentru care nu sunt autorizați, de explozia muncii la negru și a evaziunii fiscale, de dumping-ul social și concurența neloială.

Singura soluție pentru a pune capăt acestor fenomene este să se înființeze, prin efortul comun al sindicatelor și patronatului, agenția de ocupare și formare profesională a muncitorilor portuari. 



Pagina a fost generata in 0.2595 secunde