Nessebar - bijuteria arhitectonică de la Marea Neagră | GALERIE FOTO

Mergând spre sud, relativ aproape, găsim primul pinten muntos, Kaliakra, ce dă impresia că desparte marea în două. Practic aici începi să vezi diferența, și începe, ca român, să te cam roadă un pic invidia. Golfuri largi, de încap două-trei stațiuni în ele, dantelează malul, lungind considerabil litoralul bulgăresc. Mai spre sud, după golful Varnei și stațiunile lui, la 250 km de Constanța, vom da peste alt golf - cel al Burgasului - înzestrat și cu o mică minune arhitectonică, antica Messambria sau Nessebar-ul de astăzi. Este imposibil dacă vezi fotografii din Nessebar - orașul vechi, să nu tânjești după el și să dai fuga să-l vezi. Noi ne-am îndrăgostit pe loc și-am pornit. 

Cu mașina ajungi la intrarea în oraș cam în 5 ore cu tot cu pauze. Șoselele nu sunt grozave dar circulabile. La 40 de km de stațiune traversezi în serpentine partea estică a Munților Balcani printr-o zonă păduroasă și, sporadic, printre copaci se lățește sub ochi, panoramic, întreg golful unde se află și Nessebar. Orașul nou nu are nimic spectaculos. Dar totul se schimbă radical la vederea anticei Messambria. Situată pe o peninsulă accesibilă printr-un istm îngust, orașul vechi ți se arată cu arhitectura sa de inspirație bizantină și turiști puhoi, tarabe cu miere, dar nu numai, și bisericuțe dantelate de la fiecare intersecție. Se poate intra și cu mașina, existând o parcare cu plată la intrarea în port.

Grecii l-au colonizat în anul 510 î.Hr.. De la ei l-au luat romanii în anul 71 î.Hr. iar Mesambria a devenit o așezare foarte importantă a epocii. În anul 680 a devenit centru episcopal, iar în secolele VII și VIII a fost un puternic port bizantin. În anul 812 hanul protobulgar Krum a cucerit orașul și numele i s-a schimbat cu unul slav, Nessebar. În 1366 orașul a fost din nou cucerit, de cruciații care l-au predat bizantinilor. În 1453 a devenit parte a Imperiului Otoman, conform Wikipedia.

Nessebarul este … o sursă de inspirație, un loc în care parcă ai vrea să rămâi ca să trăiești într-un fel de vacanță perpetuă. E cald, dar nu din cauza temperaturii ci a împletirii desăvârșite între singurele trei elemente folosite care dau o frumusețe atât de naturală orașului: piatră, lemn și plante. Străduțe înguste pavate cu piatră șerpuie printre case pitorești cu parter de piatră și etaj de lemn, ruine ale zidurilor fortificate de sec III-IV, și bisericuțe din secolele V-VI și X-XI. Și peste tot crește și se întinde verdeața. Vița de vie se împleticește pe garduri, balcoane, ziduri și acoperișuri. Smochini, iederă, crizanteme, pipa turcului… nimic pretențios. Chiar și oțetarii sunt lăsați să boschetărească în voie. E un deranj complet, verde și vesel. Această combinație de elemente naturale care alcătuiesc un ansamblu arhitectonic desăvârșit au făcut ca, din 1983, orașul vechi din Nessebar să fie inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Singurele elemente care nu-s în ton cu restul peisajului sunt tarabele cu haine sclipicioase care împânzesc străduțele acoperind fațadele clădirilor și dându-i orășelului un aspect de bazar. Însă dacă le treci cu vederea, ochiul (și nu numai) e bucurat de multitudinea de cârciumioare cu specific local, ce coboară, malul, în trepte, până la nivelul mării, de unde poți admira iahturile - și ele în ton cu arhitectura medievală. Terasele pitorești, cu mobilier de lemn, năpădite de verdeață - în special vița de vie crește și curge în perdeluțe verzulii - sunt călcate de turiști din toată lumea. Te poți saluta în chineză cu "ni-hau!" (bună!) sau poți discuta în engleză cu un grup de italieni. Ca român te uiți cu invidie la această invazie cosmopolită asupra vecinilor noștri dar uiți repede vizitând cele 37 de bisericuțe ortodoxe medievale sau promenada. 

Să vezi Nessebar și după… să trăiești mult ca să revii cât mai des. Asta-ți dorești când părăsești peninsula privind lung înapoi.