Adolescența, între copilărie și viața de adult

946
Adolescența, între copilărie și viața de adult - adolescenti-1359137209.jpg

Articole de la același autor

Adolescența este perioada marilor tranziții și etapa în care copiii își formează identitatea. Este momentul în care aceștia lasă în urmă copilăria securizantă, pentru un loc în lumea celor mari. Acest lucru se poate întâmpla haotic și nefiresc dacă părinții nu găsesc cea mai bună modalitate de a controla pe de o parte situația și de a oferi exact atâta libertate cât are nevoie un tânăr pentru a se defini.

Regulile care guvernează familia

Părinții trebuie să instituie reguli, iar adolescentul trebuie să le respecte. Există însă și situații în care totul se poate negocia, pentru ca tânărul să nu se simtă constrâns și să reacționeze contrar cerințelor sau așteptărilor părinților.

"Existența unor reguli consecvente creează un mediu predictibil și un sentiment de stabilitate, însă sunt situații în care trebuie să existe și excepții. De exemplu, un adolescent trebuie să respecte faptul că îi sunt necesare cursurile, dar trebuie să aibă libertatea să își aleagă singur hobby-urile sau vestimentația. În orice caz, ado-lescenții au nevoie de apropierea și sprijinul părinților pentru a simți că atunci când situația îi depășește au pe cineva care îi ajută și îi protejează", explică psihologul Nicoleta Coman.

Paradoxurile adolescenței

Perioada adolescenței este cea în care lucrurile sunt la extreme: deși este etapa cu starea cea mai bună de sănătate, de energie maximă, în același timp este și etapa cu cele mai multe riscuri. "Deși adolescenții sunt în formă maximă, acum sunt predispuși către consumul de alcool, droguri, țigări, la schimbări de bioritm, când apar și nopțile pierdute pe internet. Sunt inteligenți dar au un comportament stupid. Din acest motiv trebuie delimitate momentele când un copil trebuie pedepsit și cele când trebuie lăudat. Părintele trebuie să își laude copilul de cel puțin două ori pe zi pentru ca el să se simtă valorizat și în același timp trenuie să învețe că atunci când greșește pedeapsa va fi pe măsură. De aceea eu recomand ca părintele să nu uite să explice că pedepsește comportamentul și nu copilul în sine", mai explică psihologul Nicoleta Coman. 


Părinții trebuie să păstreze echilibrul

Este momentul ca părinții să nu își mai exprime afecțiunea într-un mod prea puternic, astfel încât relația să nu fie nici prea rece și distantă, nici prea intensă și copleșitoare. "Adolescenții care provin din familii prea apropiate și excesiv de încărcate afectiv, se vor simți împovărați de aceste legături familiale atunci când va veni vremea să treacă de la dependența de familie la independență. Deși în general relația dintre adolescenți și părinți nu este una calmă și lipsită de stres, majoritatea adolescenților caută aprecierea și aprobarea părinților. Cu cât sprijinul este mai mare, cu atât competențele copilului se dezvoltă mai mult, însă totul trebuie făcut cu măsură", a completat psihologul Nicoleta Coman.


Cotele emoționale ating limita

Totul este dat peste cap: corpul, relațiile, exigențele vizavi de propria persoană. Toate aceste schimbări sunt dificile pentru tânăr. Copilul cu care până mai ieri părinții se jucau și îi citeau povești la culcare , vrea dintr-o dată să fie lăsat în pace. Dacă lucrurile scapă complet de sub control, un psiholog ar putea să le arate părinților modalitățile concrete și coerente de a stabiliza lucrurile. "Pentru că se află totuși într-o perioadă de tranziție, de schimbare și sunt destul de ușor de influențat și de corectat, părinții pot rezolva situația împreună cu un psiholog, dacă aleg să meargă la consiliere", susține psihologul Nicoleta Coman.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 26 Ianuarie 2013
Stire din Diverse : Rodia sau "super fructul" plin de vitamine
Sâmbătă, 26 Ianuarie 2013
Stire din Cetățenești : Premergătorul, o fiță?
Pagina a fost generata in 0.364 secunde