"Vroiam să mă fac securist, aveam talent de… povestitor!"

Născut la 25 septembrie 1977, în orașul Cehu Silvaniei, județul Sălaj, Marcel Țop face studiile liceale la Baia Mare. Urmează cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și cele de masterat, în Film. Este un regizor căruia îi place să provoace, la fiecare spectacol. În această stagiune, la Teatrul de Stat Constanța, se joacă "O zi de vară", în regia lui Marcel Țop.

- Cum ați ales teatrul? V-ați dorit să deveniți regizor de mic copil?

- În copilărie, când eram întrebat ce doresc să mă fac când voi fi mare, răspundeam fie astronaut, fie securist sau bibliotecar. E drept că cei din jur îmi spuneau deseori că am talent de povestitor, dar niciodată nu m-am gândit că voi ajunge peste ani regizor. Toată copilăria le-am povestit celor mici, dar și persoanelor mai în etate, fel de fel de povestioare, iar mai târziu, când citeam poveștile lui Shakespeare, le expuneam publicului meu restrâns din acea vreme prin prisma imaginației mele, le îmbogățeam și le personalizam. Am fost un fel de "povestaș", am început cu copiii din Maramureș, unde am copilărit, și mirarea a fost că poveștile mele aveau succes și la publicul matur. Până la vârsta de 18 ani, nu m-a atras nicio secundă teatrul. Ulterior, fiind un spirit liber, am urmat timp de doi ani cursurile Facultății de Filozofie, dar "m-am salvat" după două luni, pentru că nu era ce îmi imaginam eu. Citeam foarte mult și abia în anul 1995, într-o revistă de specialitate, am observat că se susține probă pentru Teatru, iar printre probe se număra improvizația, fantezia liberă. Abia în acel moment am știut că acesta va fi drumul meu.

- Cum ați debutat în calitate de regizor?

- Am avut șansa de a fi invitat de directorul Teatrului Baia Mare să joc pe scena acestui teatru. După doi ani, am montat piesa "Jocul Vieții și al Morții în deșertul de cenușă", care a avut succes. A urmat admiterea la facultate, iar astăzi, la vârsta de 37 ani, am în portofoliu 27 de spectacole. Cu toate mă mândresc, pentru că am pus mult suflet în fiecare.

- Care e povestea colaborării cu Teatrul de Stat și de ce Shakespeare?

- Printr-o întâlnire fericită cu actorul Marius Bodochi. Am primit o invitație prin care am fost întrebat dacă nu doresc să regizez la Constanța. Vă mărturisesc că, mai bine de 10 ani, am trăit visul unei nopți de vară, la mare, petrecându-mi vacanțele pe litoral. În plus, piesa la care lucrăm acum, "Visul unei nopți de vară", este despre REVOLTĂ, dincolo de faptul că e o feerie, o comedie dintre cele mai frumoase și haioase. Prin intermediul piesei transmit, transpun acest sentiment. Mai mult, consider că noi, românii, nu avem capacitatea de a ne uni forțele întru REVOLTĂ.

- Cum colaborați cu actorii constănțeni?

- E o trupă minunată, foarte bună, merită să lucreze cât mai divers, sunt oameni dornici să facă teatru, foarte motivați. Există toate datele ca aici să se nască o mișcare teatrală. Am găsit aici, în acest teatru, motivația de a ridica teatrul.

- Ce regizori admirați?

- Un regizor pe care îl admir e Andrei Șerban, mi se pare că nu e un manierist. Ți-a ieșit o rețetă și o faci la nesfârșit. Sunt împotriva acestui curent. Niciun spectacol nu seamănă cu celălalt. Mă adresez oamenilor care doresc să fie surprinși. Îmi place să lucrez cu actorii nu pe ce au făcut, ci pe ce nu au făcut. Dacă un actor a făcut numai dramă, îmi place să-l duc spre comedie. Actorul se redescoperă și cu atât mai mult e o surpriză și pentru public, când îl regăsește în alt gen de rol.

- Regretați ceva?

- Dacă regret ceva e că nu am lucrat cu Adrian Pintea, cu Șerban Ionescu, care mi-a fost și bun prieten, și cu Ștefan Iordache. Pe toți trei i-am cunoscut, abia ieșisem de pe băncile facultății.

- În zilele de azi, e greu să faci cultură. Se poate rezista în zona asta?

- Da, absolut, se poate rezista prin cultură. Cel mai important e ca actul cultural să existe, iar actorii să fie respectați, inclusiv prin modul în care sunt salarizați. În continuare, actorii au salarii extrem de mici, din cauza legislației actuale.