Viața la Oxford, povestită, în premieră, de mircista Andreea Chiriac, studentă la Matematică

5186
2
Într-o vreme în care pandemia a distrus multe planuri personale, Andreea Chiriac a stăruit și a învins, reușind să-și împlinească visul, în ciuda oricăror opreliști. Absolventă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, promoția 2021, Andreea a avut un parcurs ambițios, reușind să obțină, în 2017, argintul la Olimpiada națională de matematică și mențiune din partea Ministerului Educației. Acum este studentă anul I la Oxford, specializarea Matematică. „Încă nu-mi vine să cred că sunt studentă într-un loc istoric atât de frumos și nu încetez să fac poze!”, ne mărturisea cu prilejul acestui interviu.

- Când ți-ai dat seama că drumul tău în viață trebuie să fie călăuzit de matematică?

- Din gimnaziu am intuit că aș putea merge către o specializare în matematică sau ceva în jurul acestui profil. Și asta pentru că mergeam la olimpiade, la concursuri, eram foarte bună și mai ales îmi plăcea ceea ce făceam. La matematică mereu am învățat foarte ușor. Ni se preda o teoremă la clasă, o aplicam în două-trei exerciții și apoi nu îmi mai ieșea din cap.





- Ai avut cumva în clasele primare o învățătoare care a știut să-ți deschidă... apetitul?

- S-ar părea că a fost, mai repede, o chestie nativă, pentru că și părinții mei au fost foarte buni în liceu. Și, chiar dacă nu au urmat ceva legat de matematică la facultate, erau buni și, cu siguranță, ei mi-au transmis această pasiune.

În schimb, decizia finală că vreau să urmez matematica la Oxford a fost cam prin clasa a X-a. Pentru că intervine perioada aceea, de după clasa a IX-a, în care îți spui „Ok, ai intrat la liceu, dar ce vrei să faci cu viața ta mai departe?”. Pentru că trebuie să te pregătești intensiv. M-am tot uitat să văd dacă mi-ar plăcea să fac altceva, dar nu a fost nimic mai interesant decât matematică și atunci mi-am zis asta e. Deși toată lumea m-a întrebat în jurul meu „Dar ce faci cu mate?”. Am zis „Nu știu, dar o să merg mai departe și trebuie să iasă ceva bine atâta timp cât fac ceea ce-mi place!”.

La ora actuală, am mai multe prospecte de carieră, în sensul că am varianta de cercetător, dar și de profesor. Dar acestea ar fi plasele mele de siguranță. Cu matematica aș vrea să intru mai mult în lumea financiară. În general, cei mai buni lucrători în bănci sau în firme de investiții au terminat matematică, și nu vreo facultate de economie sau finanțe.



- Dar de ce Oxford, mai ales după Brexit, și nu România?

- M-am gândit și la oportunități, pentru că în ultimii ani Universitatea Oxford a ieșit pe primul loc în lume. Nici nu știu pe ce locuri sunt universitățile de la noi. Un prieten, tot student la Oxford, dar mai mare cu doi ani, îmi povestea că s-a întâlnit cu un recruter din America pentru un internship de vară și i s-a spus că numai de la Oxford și Cambridge recrutează și nici nu se uită la alte universități din Anglia.

Oxford a fost și un vis de-al meu de când eram foarte mică. Când am auzit prima dată de Oxford cred că aveam undeva pe la 8 ani. Se uita mama la un film, la finalul căruia personajul era în culmea fericirii pentru că fusese admis la Oxford. Și am întrebat-o pe mama ce mare chestie este, la care mi-a răspuns că la Oxford intră numai oameni super-inteligenți și mi s-a pus pata pe această universitate. M-au întrebat persoane de ce nu Cambridge, dar mărturisesc că nici nu am luat în calcul altceva decât Oxford.

E drept, fac parte din prima generație care plătește circa 50.000 lire pe an. Taxa școlară trebuie plătită toată la începutul anului, iar cazarea înainte de fiecare trimestru.



- În ce a constat admiterea?

- În clasa a XII-a, pe 4 noiembrie 2020, mi s-a spus să merg la un centru recunoscut de Oxford – iar la Constanța este la Liceul Internațional de Informatică –, unde am dat un test MIT de două ore și jumătate la matematică, dar pe curriculum englezesc, ceea ce a presupus să învăț multe noțiuni din vară, în avans, pentru că noi nu le studiasem. După care te cheamă... sau nu la interviu. Cele trei interviuri, de natură academică, le-am dat pe la jumătatea lunii decembrie 2020, online, pe Microsoft Teams. În mod normal, ești chemat acolo, la Oxford, să le susții, dar din cauza Covid s-a ales varianta online. Mi-au dat să rezolv probleme de matematică în fața lor, foarte intens totul. Mi-aduc aminte că la unul dintre ele eram atât de tensionată, iar când mi-a luat mama pulsul aveam 120. Și undeva, în luna ianuarie 2021, mi-au dat rezultatul că m-au acceptat, dar cu câteva condiții, între care și notele de la Bac.



- Cum este viața de student la universitatea numărul 1 din lume?

- Universitățile Oxford și Cambridge sunt împărțite pe colegii, care au propriile lor campusuri. Oxford este un oraș mititel, iar universitatea acaparează centrul, peste tot fiind clădiri ale universității.

Eu sunt la colegiul Keble, unde dispun de clădirile lor de acomodare, acolo locuiesc, am sala de mese, inclusiv o bisericuță, propria bibliotecă. Sistemul de învățământ acolo este la modul cursuri generale, undeva vine toată lumea, suntem circa 100 de studenți la matematică. Și apoi tutorialele, undeva la trei-patru pe săptămână, care ar semăna cu niște meditații. Practic, eu și cu încă o colegă avem o sală cu un profesor și vorbim o oră cu el despre orice probleme avem noi la matematică, despre teme. Îi spunem tutorelui ce nu am înțeles la curs sau dacă am căutat materiale ori vrem să propunem o temă nouă.

Sunt foarte încântată de felul cum este structurat anul, cum sunt structurate cursurile, sistemul de învățământ, pentru că aceste tutorialele sunt super wow, dar și comunitatea. Da, suntem împărțiți în trei colegii, dar sunt o serie de evenimente, pentru a aduna oamenii de la toate colegiile. Chiar și evenimente în propriul tău colegiu, ca să-i cunoști pe cei din jurul tău. O grămadă de societăți. Este admirabil simțul acesta al comunității și am niște prieteni, nu neapărat români, care m-au adoptat imediat. Am văzut tendința aceasta a românilor de a căuta alți români, cei din China la fel, coreeni cu coreeni... Cred că sunt o excepție, pentru că eu sunt într-un grup de englezi, prietenii mei principali. Dar am și prieteni români, de fapt de prin toată lumea, dar cel mai apropiat este grupul de englezi, care au fost foarte înțelegători cu mine, când încă mai spuneam chestii foarte interpretabile, dar râdeam împreună și treceam mai departe.

Este impresionant cum este gândit sistemul academic. Chiar dacă este pandemie, cu tutorele ne-am întâlnit de trei-patru ori săptămânal, am avut un singur curs fizic, la Institutul de Matematică, iar restul cursurilor au fost online, adică preînregistrate. Am oricând acces la videoclipurile profesorilor, inclusiv la notițele lor, mai precis slide-urile. Avem toate cărțile în format PDF, nu a trebuit să cumpăr niciun manual, nimic. Am acces oricând la orice.

Se intenționează ca, din următorul trimestru, adică de săptămâna viitoare, totul să se desfășoare fizic, adică să mergem la institut. Dar, cu toate acestea, ne vor oferi acces la videoclipurile cursurilor de anul trecut.

Ei nu verifică prezența la cursuri. Singurele unde ești verificat sunt tutorialele. Și, până la urmă, e absolut interesul meu să-mi verific orice neînțelegere.



La finalul trimestrului, fiecare am primit niște rapoarte de la tutori, care ne-au oferit și estimări, adică ce crede el că vom face la examene, ca și notă. Inclusiv calificative, gen excelent, foarte bine, și câteva cuvinte legate de acest calificativ. Practic, ei au fost atenți la toată evoluția noastră și au întocmit acest raport despre noi. E foarte tare să-ți vezi evoluția, să vezi unde mai trebuie să îmbunătățești.

Ca structură, anul universitar are trei trimestre, a câte opt săptămâni, și între ele vacanțe de șase săptămâni. Cu excepția celei de vară, care parcă are 16 săptămâni. Este mult mai puțin decât în alte părți, dar totul se desfășoară foarte intens și am colegi care au clacat prin săptămâna a șasea. Noi, românii de la Oxford, avem noroc cu experiența olimpiadelor și cu ritmul alert de pregătire. Nu știu la matematică, dar pot să vă spun că la Computer Science, din primii 10 pe toată universitatea, cam cinci sunt români întotdeauna. Un exemplu este tot un mircist, George Chichirim, care a terminat în primăvara 2021 al treilea pe universitate și lucrează în Londra.



Comentează știrea

Constantean
9 ianuarie
Money talk

La 50000 pe an se accepta și o medalie de argint la olimpiada nationala în clasa a 9a. Pt cei care n-au banii, nu mai contează rezultatele superioare la olimpiade.

Anonim
11 ianuarie
Oxford

Felicitari acestei studente care aduce cinste Romaniei si ne face sa ne simtim mandri ca inca un roman ne reprezinta la una dintre cele mai bune universitati din lume!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4452 secunde