Un omagiu pentru Vasile Cojocaru, la Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski"

Arhiepiscopală "Sfinții Petru și Pavel", la ora 13 Rude, prieteni, colegi și cunoștințe ai actorului Vasile Cojocaru, plecat în lumea celor drepți cu trei zile în urmă, au stat alături de cel pe care l-au iubit, l-au apreciat și l-au aplaudat de-a lungul anilor, în foaierul Teatrului Național "Oleg Danovski".
La priveghi a fost prezent și prof. Valentin Scargea, de la Școala "Bogdan Petriceicu Hașdeu", care ne-a împărtășit, îndurerat, amintirile plăcute care îl leagă de actorul Vasile Cojocaru: "Eram congeneri, am fost colegi de liceu, la sfârșitul anilor ‘60. Era copilul teribil al Liceului «Mircea». Am fost destul de apropiați, dar drumurile ne-au despărțit. Eu m-am dus la Timișoara și el s-a dus la București, eu am făcut biologia și el teatru.
L-am urmărit pe scenă încă din 1974, când a fost repartizat la teatrul din Constanța, a avut roluri memorabile, devenea mai matur, mai stăpân pe sine și pe mijloacele de expresie de la an la an. La un moment dat, scena constănțeană nici nu se putea imagina fără el, dar a activat și în alte domenii ale culturii: a scris poezie de calitate, a fost animator de teatru pentru tineri, un om al cetății. Este unul din cei cu care acest oraș ar trebui să se mândrească foarte mult. Sufletul lui cald, veselia, capacitatea de dăruire, faptul că nu te puteai supăra pe el niciodată și, mai ales, setea de viață, l-au făcut să ne lase o gândire vie. A lăsat zeci, sute de amintiri în viața mea".
Pavel Bârsan, coleg al actorului Vasile Cojocaru la Teatrul de Stat, ne-a vorbit, la rândul lui, despre lucrurile care îl leagă de cel care a reprezentat generația de bază a Dramaticului constănțean: "Am niște amintiri foarte plăcute legate de Vasile Cojocaru. Când am venit la teatru, în 2005, am repetat cu dumnealui în primul spectacol în care am intrat, «Îmblânzirea scorpiei», dar, din păcate, n-a mai apucat să dea premiera, pentru că exact atunci s-a operat. Până la urmă tot am jucat cu el, am avut această mare plăce-re, în spectacolul «Vrăjitoarele din Salem», acum doi ani și jumătate.
Era mereu pus pe glume, când se terminau repetițiile eu încercam să mă dau cât mai aproape de el, știam că va face o glumă. E foarte interesant, pentru că, aparent, era un tip sobru, dar din contră, era pus pe glume. Îmi amintesc că s-a bucurat ca un copil când am aflat că scrie poezii. M-a întrebat dacă mă interesează, și mi-a zis că îmi aduce un volum. A doua zi mi-a adus cartea cu autograf, mi-a scris și câteva rânduri frumoase... Mă leagă amintiri foarte frumoase de dumnealui".
Colaborator fervent al Teatrului constănțean pentru Copii și Tineret, Vasile Cojocaru, a semnat piesa "O călătorie fără egal", regizată de Liviu Manolache și prezentată la Festivalul internațional al teatrelor pentru copii, la Alacati, Turcia, în 1996.
Aneta Forna Christu, actriță și consultant artistic mânuire păpuși în cadrul Teatrului pentru Copii și Tineret, ne-a vorbit, de asemenea, despre urmele pe care le-a lăsat Vasile Cojocaru în sufletul său: "Ică Cojocaru a fost un geniu. Deși mai tânăr ca mine, a fost un ideal profesor. Un om de o inteligență sclipitoare, de o generozitate fără margini, de un talent pe care teatrul românesc, din păcate, l-a pierdut. Am colaborat cu el în foarte multe spectacole…am mers împreună în turneu în Franța, am prezentat «Regele Cerb» în limba franceză, am lucrat și la spectacolele «Hecuba» și «Legendele atrizilor», dar am colaborat și la «Furtuna», spectacol în care nu mă simțeam în apele mele. El m-a ajutat, însă, să-mi depășesc frica de a apărea pe viu pe scenă. Îmi pare rău că nu mai e lângă noi cel care ar fi avut multe să spună, încă, și să dăruiască din talentul și generozitatea sa sufletească".
Actorul va fi înmormântat sâmbătă, la Cimitirul Municipal Constanța, după slujba care va fi oficiată de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la Catedrala Arhiepiscopală "Sfinții Petru și Pavel".