"Sunt pregătit pentru orice fel de postură. Nu pentru impostură"

Vineri, 13 ianuarie, în ședința Senatului, a fost stabilit calendarul, respectiv normele metodologice pentru alegerea funcțiilor de conducere la nivelul Universității "Ovidius" care debutează astăzi, 16 ianuarie. Din acest motiv, prof. univ. dr. Marian Cojoc, actual prorector pe probleme de învățământ și candidat la funcția de rector, nu a făcut publică oferta sa managerială. O va expune pe site-ul oficial al instituției cu 15 zile înainte de 24 februarie.

- De ce considerați că ați fi omul potrivit pentru a prelua frâiele Universității "Ovidius"?

- Mă îndrituiește statutul celui care are o expertiză dovedită deja, prin faptul că începând cu anul 2000 n-am mai "scăpat" nicio func-ție: prodecan - decan - prorector cu delegație pentru problemele învățământului într-o perioadă extrem de delicată, respectiv 2004-2005 când am avut în sarcină transformarea planurilor de învățământ și adaptarea acestora exigențelor Bologna la care România a devenit parte a sistemului. Începând cu anul 2008 am fost ales prorector pe probleme de învățământ și atunci am anunțat punct cu punct ce urmăresc. În toți acești ani mi-am demonstrat competențele și capabilitățile, dovedind astăzi că Universitatea - dincolo de comentarii, ironii și, de ce nu, interese - este o instituție etalon în mediul academic românesc și chiar dincolo de hotare. Un ultim clasament ne așează undeva pe locul șase în rândul universităților românești, fie chiar și în viziunea indicatorului cantitativ/număr de studenți.

- Vorbim la acest moment de un bilanț al unei activități de prorector ales în 2008?

- Aș putea vorbi atât de punctele tari realizate, dar și de acele obiective care au rămas în atenție în etapa ce va urma. Funcția pe care am îndeplinit-o a însemnat în fapt niște ani de uzură, de oboseală acumulată, dar cred că nu există membru al Senatului care să nu recunoască faptul că este a doua funcție ca încărcătură după rector.

Îmi asum categoric realizările și, deopotrivă, nerealizările. Dacă faceți o vizualizare a situațiilor financiare, a felului în care profesorii și-au primit sau nu salariile, odată cu intrarea în anul 2009 și în acele celebre programe anti-criză și așa mai departe. Am fost proiectantul principal al programului de criză adoptat prin hotărârea Senatului de toate facultățile, pe specificul fiecăreia. S-au plătit salariile, profesorii n-au ieșit în stradă, cu toată durerea tăierii acelui procent important de 25%, n-a fost nimeni cu contractul desfăcut pentru probleme deosebite, iar în anii aceștia am fost președintele comisiilor de analiză și cercetare administrativă în diverse cazuri propunând măsuri mai mult decât eficiente. Bilanțul diferitelor procese în care Universitatea a fost implicată nu este unul negativ, din această perspectivă. În acest context, vă puteți imagina și în aceeași măsură, vizualizând realizările proprii științifice, puteți constata cu ușurință, am avut timp, totuși, și de cercetare autentic științifică.

- Aceasta ar fi diferența dintre dvs. și contracandidați?

- Aș spune mai degrabă, diferența specifică. Eu nu judec contracandidații și nu o voi face nici în cursul campaniei. Păcatul acesta al politizării manierei de ofertare este major și îl întâlnim în diverse locuri. Eu nu vreau să fac asta. Eu vreau să spun ce am făcut, să le reamintesc celor care au trecut prin biroul meu sau prin cel al Rectorului că nu a fost vacanță în care să nu fiu prezent sau să țin locul Rectorului pentru tot felul de sarcini. În al doilea rând, nu mă interesează aproape deloc atitudinea combativă, distructivă a eventualilor contracandidați. Eu vreau să spun ce sunt, ce pot să fac și, mai ales, cei care mă cunosc să se gândească la ceea ce realmente am făcut. Adică, dacă unii vor spune fapte nu vorbe, dați-mi voie să spun că după 11 ani de funcții exercitate în această Universitate, cred că pot vorbi în cunoștință de cauză de fapte și nu vorbe, pentru care există dovezi concrete.

- De ce ați întârziat în a vă anunța candidatura?

- Îmi place întotdeauna să mă gândesc la vorbele lui Platon și la Dialogurile sale. La un moment dat, Socrate este întrebat de ce nu se apără, la care el răspunde: «Da’ nu credeți că toată viața eu asta am făcut». Pe de altă parte, nici nu vreau să considerați că sunt o figură defetistă. Din contră, sunt un luptător care știe pentru ce se bate. Probabil că și zodia e de vină: personajul dă impresia că renunță, că se mai gândește… Sunt pregătit pentru orice fel de postură. Nu pentru impostură, pentru că acolo nu sunt pregătit și nu voi fi niciodată. Sunt genul de om care spune în față, deschis și nu mă dau în lături să spun adevărului pe nume. Lupt pentru a nu mă dedubla și a nu răspunde provocărilor mizerabile care este posibil să se producă într-o vreme sau alta. Mă gândesc că e bine să rămân eu însumi, nu că n-aș putea să fiu și altfel!

- Ce veți face dacă veți fi ales?

- Va trebui să țin cont de ceea ce am stabilit în Carta Universitară și, implicit, în Senatul Universității, oricum va arăta acesta în următorul interval. În Capitolul 7 art. 106 (2.43), din Cartă - Atribuțiile structurilor și funcțiilor de conducere se precizează fără echivoc: "Stabilește criteriile și indicatorii de performanță mana-gerială ale rectorului și drepturile și obligațiile cuprinse în contractul de management". Deci, cu alte vorbe, aș putea veni cu un program managerial "apetisant" dar nici eu și probabil nici ceilalți contracandidați nu știm acum care ar putea fi criteriile și indicatorii de performanță managerială care vor intra, categoric, în atribuțiile noului Senat. Așadar, devoalarea intențiilor mele trebuie lăsată după momentul alegerii și discuții cu Senatul care pot să ducă în mod evident la modificarea, eventual radicală, a ceea ce eu mi-am propus prin programul managerial afișat pe site-ul Universității. Funcția de rector va fi una dificilă, în baza noii legi. Cel ales nu va fi un suveran, un dictator, cum poate unii își pot închipui, să taie și să spânzure cum va dori el.

- Așadar, cei care ies în față și promit nu au acoperire legală?

- Fie nu sunt atenți la prevederile legii și ale Cartei Universității, fie realmente rămân la nivelul acelor promisiuni fantasmago-rice, care în mod evident, nu vor avea obiectivarea necesară în momentul întâlnirii de "gradul trei" cu problema. Există o tendință a multora - și eu vorbesc aici în ge-neral - de a identifica probleme și neajunsuri la greu, dar mai puțin există o preocupare de a veni cu soluții. Poate că această tendință pleacă din elanul acela tineresc și din dorința de a gonfla niște mușchi în materie de - subliniez – "expertiză". Altfel spus, consider cel puțin utilă aplicarea inevitabilă și în mediul universitar a zicalei românești consacrate: "omul potrivit la locul potrivit" sau a celui care nu cunoaște doar teoretic, ci s-a confruntat deja cu aceste probleme și a identificat adesea soluțiile.