Sfioasa grevă din învățământ, care n-a impresionat. Nu doar banii sunt motiv de revoltă, ci și minciuna și disprețul

1601
1
Sfioasa grevă din învățământ, care n-a impresionat. Nu doar banii sunt motiv de revoltă, ci și minciuna și disprețul - fondgreva2-1642615571.jpg
Faptul că sunt mințiți și considerați ușor de manipulat ar fi trebuit să-i determine pe profesori să treacă la acțiuni în forță, pe măsura modului cum sunt tratați de clasa politică de prea mult timp.

Programată inițial pe 10 ianuarie și amânată dintr-un motiv stupid - că a fost lumea în concediu -, greva generală a angajaților din învățământul preuniversitar s-a transformat într-un „sfios” gest de revoltă, tradus într-o grevă de avertisment în care chiar nici liderii sindicali nu mai cred.

Pe bună dreptate, Ștefan Popescu afirma că genul acesta de grevă, în care profesorii se prezintă la cursuri, nu predau, dar stau de vorbă cu elevii, în clasă, nu reprezintă o „amenințare” sau un semnal de alarmă pe măsura cerințelor sindicatelor. „Dar este foarte trist că suntem obligați să ajungem la gesturi extreme, în condițiile în care efortul bugetar al Guvernului ar fi fost minim pentru a satisface doleanțele noastre!”, spunea Popescu.

Ba chiar unii profesori doar au dat cu subsemnatul într-un tabel, cum că ar fi de acord cu solicitările justificate de această grevă de avertisment.

Ce mai înseamnă România educată?

La Liceul Teoretic „George Călinescu”, circa 40% din cadre s-au aflat în grevă de avertisment. După cum ne-a declarat prof. Iulia Bulacu, liderul sindical, toți participanții își doresc să fie respectați. „Ne simțim marginalizați și umiliți de către societatea românească. Dincolo de bani eu nu mai suport să fiu mințită, să mi se spună că trebuie să mă mulțumesc cu atât, pentru că atât merit. Chiar nu mai putem! Nu știm în ce măsură această grevă de avertisment constituie un grav semnal că nu mai suportăm, dar vom continua. Sunt dispusă să stau în grevă la fel ca acum 17 ani, când am fost două luni, dacă asta e modalitatea prin care statul român înțelege să ne asculte și pe noi și să ne ia în considerare”, a mai spus prof. Bulacu.

Mai mult de jumătate dintre cadrele didactice de la Școala gimnazială nr. 38 „Dimitrie Cantemir” s-au aflat miercuri, 19 ianuarie, în grevă de avertisment. Prof. Magda Mușat, lider sindical, afirmă că problemele cadrelor didactice sunt vechi și știute de toată lumea. „Noi nu cerem pur și simplu bani, așa cum încearcă unii tot timpul să ne persifleze. Am solicitat și deblocarea posturilor, și schimbarea atitudinii față de învățământ și față de ceea ce înseamnă România educată”.

Liderul sindical al unui liceu tehnologic din Constanța, care a dorit să-și păstreze anonimatul de teama unor repercusiuni, ne-a declarat că toți colegii participanți la greva de miercuri, 19 ianuarie, își doresc doar respectarea legii. „În primul rând să se respecte legea, pentru că e vorba de toate acele măriri de salarii care se tergiversează. Am susținut cursurile în pandemie cu mijloace proprii, fără să fim sprijiniți măcar din punctul de vedere al facturilor, iar elevii s-au descurcat greu, pentru că de pe telefon nu poți să faci școală. Ne dorim să se respecte PIB-ul pe care îl fac public, nu bătaie de joc. S-au dat măriri salariale care nu au fost respectate. Legea prevede ceva și pe noi ne tergiversează… e a patra oară când se amână niște tranșe în plus pe Legea 53/2017, calculate greșit pe tranșe de vechime. Unii dintre colegii mei au fost privați de un an de vechime la trecerea de pe o tranșă pe alta. Este munca colegilor noștri și trebuie să fie respectată. Așa cum unii știu să-și facă pensii speciale… nu vrem salarii de 5.000 de euro, ci doar să-mi pot plăti facturile și să-mi fac meseria cu drag și nu cu spaima că mai apare mâine încă o altă hârtie de făcut”.



Care sunt cerințele liderilor sindicali


1. Acordarea, încă de la începutul anului 2022, a salariilor de bază prevăzute de anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul din învățământ (cadre didactice, personal didactic auxiliar și nedidactic);

2. Alocarea procentului de 6% din P.I.B. pentru finanțarea educației;

3. Adoptarea unei măsuri legislative de natură reparatorie, prin care întregul personal didactic să beneficieze de calculul și plata corecte ale drepturilor salariale cuvenite conform tranșelor de vechime în învățământ (de la data de 01.09.2017), respectiv ale drepturilor reglementate ca majorări/creșteri salariale (începând cu 01.01.2019), potrivit Legii-cadru nr. 153/2017;

4. Acordarea sporurilor pentru condițiile de muncă prevăzute de Regulamentele emise în baza Legii-cadru nr. 153/2017;

5. Plata orelor suplimentare pentru munca prestată de personalul didactic auxiliar și nedidactic peste timpul normal de muncă;

6. Suplimentarea numărului de posturi didactice auxiliare și nedidactice necesare pentru ca unitățile de învățământ să își desfășoare activitatea în condiții cât mai bune.



Comentează știrea

E.C. Ninu
20 ianuarie 2022
„Sfioasa grevă din învățământ”

Felicitări autoarei acestui articol, bună cunoscătoare a „durerilor înăbușite” de care suferă personalul didactic și cel auxiliar! Lamentabila grevă de avertisment scoate în evidență, ca un blestem, neputința bugetarilor din sfera învățământului de a se respecta și de a fi respectați pentru verticalitatea lor. Desigur că racilele sunt multe în rândul celor mai numeroși salariați de la stat. Cum o parte dintre slujitorii catedrei nu preau au ce căuta în exercitarea acestei nobile ocupații, din punct de vedere al pregătirii profesionale sau al profilului moral, mai există și o altă parte aservită politc, fie direct, fie indirect, prin membrii familiei. Creduli până peste marginile normalității, o altă parte așteaptă să le rezolve alții problemele lor, de regulă vizând problema dramatică a existenței de zi cu zi. În sfârșit, nu cred că este cazul să dezvoltăm această temă, acum și aici. Ca fost lider de sindicat, fondator al unui al doilea sindicat într-o instituție școlară a cărei conducere coabita de minune cu liderul SINDICAL județean, eu însumi director de școală și liceu, pensionat, după circa 50 de ani de profesat, privesc „înapoi, cu mânie” (titlul unui film englezesc), la ceea ce se întâmplă în acest domeniu sacru, al educației. Lipsește maturitatea decidenților sindicali, în luarea unor decizii privind rezolvarea conflictelor de muncă, precum parcurgerea pașilor prevăzuți de lege. Astfel, ratarea momentului oportun al dclanșării grevei (încheierea mediilor) evidențiază grotescul finalizării unui conflict început pripit, cu ezitări, precum așteptarea răspunsului din partea ministerului de resort, ai cărui reprezentanți fuseseră prinși în ofsaidul sfârșitului de semestru, cu nerespectarea promisiunilor și cu încălcarea unor prevederi legale, referitoare la majorarea cuantumului de 6% din PIB sau la cea a drepturilor salariale. Minimalizarea oricărei forme de protest printr-o mediatizare negativă a conflictului de muncă, prin scoaterea la iveală a unor abateri de la etică din partea unor „uscături” din acest domeniu educativ (bătăi, șantaj, violuri, corupție, medii mici la examenele de tiutularizare etc., etc.) sau prin acuzația lipsei de înțelegere față de cei de vârstă școlară și a imputării că aceștia ar putea fi lipsiți de dreptul la educație și instruire este un alt factor, ce evidențiază aservirea politică a multora dintre reprezentanții mass-mediei. „Fuse, fuse și se duse!” Iată concluzia unei încercări de obținere a unor revendicări sortite eșecului, încă de la început. Nu credem că centralizarea excesivă a mișcării sindicale este o soluție. Așteptarea aprobării automate din partea liderilor marilor confederații sindicale nu este un criteriu de urmat orbește. Ca atare, atomizarea luării de poziție și a continuării formelor de protest în unele județe (precum membrii sindicatului județean din Iași), urmând ca celelalte județe să le susțină, ad-hoc, antrenând, astfel, întreaaga mișcare sindicală națională ar fi un experiment demn de luat în seamă. Altfel, strigătele de deznădejde ale celor care, într-adevăr, suferă din cauza inechităților de tot felul (a se vedea cazul salariilor și pensiilor „nesimțile” ale altor categorii de bugetari) vor muri înăbușite de indiferența unor colegi de cancelarie, cu alte resurse suplimentare de rotunjire a veniturilor (meditații, afaceri ș.a.). Cum oamenii nu sunt creați după un calapod unic, diferențierea salarială pe criteriul competenței și al muncii (nu neapărat, rezultate la olimpiadele școlare) trebuie acceptată ca o motivație majoră a celor din această sferă de activitate. UN PRIM PAS AL ÎNȚELEGERII ACESTUI SEMIEȘEC AR TREBUI SĂ CONSTEA ÎN ÎNLOCUIREA, DE URGENȚĂ, A LIDERILOR EVAZIVI, CARE, INDIFEERENT DE EXPLICAȚIILE ȘI SCUZELE LOR, AR TREBUI SĂ-ȘI DEA SINGURI DEMISIA! UN LIDER VALOROS SE FORMEAZĂ GREU, FOARTE GREU, TREBUIND SĂ REZISTE TENTAȚIILOR ȘI ÎNCERCĂRILOR DE RACOLARE DIN PARTEA GUVERNANȚILOR! CE-I RĂMÂNE, ÎNSĂ, LUI? BUCURIA ȘI SATISFACȚIA DE A-ȘI AJUTA SEMENII, ÎTR-O LUME SĂLBATICĂ, PLINĂ DE INECHITĂȚI, ÎN CARE CUMULARZII DOMINĂ, IAR BANUL ESTE DESCHIZĂTORUL TUTUROR UȘILOR ÎNCHISE!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.295 secunde