România de la Alba Iulia

1 Decembrie este pentru mine, prioritar, oportunitatea de a construi în copiii mei iubirea pentru Țară pe care eu însumi am simțit-o dintotdeauna. De aceea, mergem nedezmințit la Alba, cu întreaga familie. Este o iubire sinceră și devoratoare, care nu mai lasă loc pentru nimic. Este o iubire caldă și vie, intrată în tiparul meu comportamental încă din copilărie - odată cu lecturile ghidate perfect de către părinți responsabili. Totodată, este o iubire sinceră și crudă, dură și cinică atunci când citesc în mine sau în ceilalți semne ale degradării (etice, profesionale etc.) care pot pune în primejdie prezentul sau viitorul ei. La 1 Decembrie merg să mă întâlnesc cu Țara pe care o vreau pentru copiii mei. Cu țara din viitorul lor. 

1 Decembrie este apoi o oportunitate unică în fiecare an pentru reflecții oneste privind relația mea cu țara. Mă gândesc plenar la galeria noastră de eroi care au construit proiecte de țară și care au murit pe toate fronturile posibile în numele ei. Eroii noștri sunt regii, voievozii, plăieșii, plugarii, soldații, preoții și dascălii de pe front, precum și femeile lor rămase acasă să apere vatra și lumina. Eroii noștri ne-au adus acasă Basarabia, Bucovina și Ardealul oprind tancurile, proiectilele, gloanțele, ciumele, hărțile altora. Nu s-au oprit, nu s-au întrebat dacă merită. Nu și-au calculat, cinic, credințele. Mulți dintre ei au închis ochii gândind că nu vor mai fi singuri vreodată – "Cu noi este Țara și Dumnezeu!". Merg la Cetatea Alba de 1 Decembrie pentru a nu-i lăsa pe aceștia singuri. La 1 Decembrie merg să mă întâlnesc cu Țara din poveștile și cântecele noastre. Cu Țara din trecutul meu. 

La 1 Decembrie merg la Alba Iulia pentru că simt că acolo, nedezmințit, trebuie să fie toți românii frumoși și liberi de Ziua lor Națională. Acolo unde au venit, în căruțe și pe cai nărăvași, românii din toate satele Ardealului când s-a reaprins nădejdea biruinței lor. De aceea nu l-am priceput, anul trecut, pe primarul Albei - care nu a lăsat caii și căruțele noastre să intre simbolic în Cetate aidoma intrării triumfale de acum un veac. La 1 Decembrie merg la Alba Iulia cu gândul la Chișinău și Cernăuți, vetre ale neamului lăsate fără lumină de către zeii de carton de la București. 

Românii autentici există peste tot

La 1 Decembrie merg să protestez moral împotriva Țării din prezentul meu. Împotriva hoției, plagiatorilor, criminalilor, violatorilor, șmecherilor, maneliștilor grobieni și țoapelor etice din această Țară, care i-au risipit comorile și care sugrumă speranțele mele într-o Țară frumoasă și mândră, în care copiii mei să crească liber și demn. Împotriva administrației inepte de la București care nu construiește un proiect de Țară pentru România, care nu aduce acasă fiii ei izgoniți din vatră. Împotriva hoților de serviciu care fac din această Țară un rai pentru sinecuriști, gonind sistemic valorile în afara graniței Ei. 

Nu glorific această iubire. Nu o declam, nu o proclam. Nu construiesc idoli din ea. Nu "joc" pentru public. Sunt doar fiul unor nesfârșite generații de români simpli care s-au născut și au murit în această Țară, iubind-o modest și discret, pe dealurile Tufeniului sau în munții Rucărului. 

Strămoșii mei locuiesc în cimitirele acestei Țări și mă așteaptă mereu. Deocamdată să le aprind lumânările. Mai târziu să mă asociez lor. România este patria tuturor credințelor mele, nimic din ceea ce este esențial pentru viața mea nu se află în afara frontierei ei istorice. Deopotrivă cu românii din Basarabia, din Bucovina, din România de azi și de oriunde din Europa și din lume simt că am un univers care respiră. Acest univers este parte a altuia, mai mare, în care ne regăsim credințe, toposuri, idealuri, valori - Europa. Nu văd divorțuri ireconciliabile între România și Europa, între termenii național și european, pe care îi văd ca fiind sinonimi; iar când vreunul dintre ei fuge de sinonimie tânjind la divorțuri, în ambele direcții de fugă, mă simt trădat și devastat. 

Confirm și construiesc această iubire în fiecare zi, nu doar la 1 Decembrie. Nu mă las atins de vulg (popor), de mode, de compromisuri. Nu fac compromisuri cu valorile și credințele mele. Sunt puternic în pace, precum vor fi fost strămoșii mei în război. Mi-aș dori în jurul meu mai mulți oameni autentici, lideri care să managerieze responsabil resursa umană formidabilă a acestei Țări. Mai multă valoare omologată, criterii și standarde etice, respect pentru rădăcini și grijă pentru viitor. Chiar dacă nu văd în marile palate de la București românii pe care mi-i doresc, simt și știu că aceștia respiră în jurul meu, peste tot. 

Sunt mai mulți români autentici decât ne spun televiziunile, la jurnalul de la ora 5 sau în prime-time, că ar fi. Viața acestora nu va face niciodată breaking-news. Românii autentici construiesc încă, modest, harnic, anonim emoție și fundații trainice pentru viitorul copiilor noștri: în cancelarii, în aule universitare, în spitale dărăpănate, în case modeste și simple, care țin vii deopotrivă rugul și vatra. Împreună cu aceștia mă regăsesc la 1 Decembrie, mă regăsesc la Alba. Împreună ne pregătim astăzi pentru bilanțul primilor trei decenii de libertate. România nu arată așa cum am visat-o în urmă cu 30 de ani. Însă ea respiră și bate la Alba, de 1 Decembrie. Merg acolo să o văd frumoasă și vie. 

Diplomat Dorin POPESCU, președintele Asociației "Casa Mării Negre"