Petru Vulcan, omul din spatele străzii

Constănțenilor nu le este necunoscut numele Petru Vulcan. Chiar dacă nu le e prea clar cine a fost omul, au auzit măcar de strada Petru Vulcan, cea paralelă cu Ion Rațiu.

Înainte de a deveni stradă, Petru Vulcan a fost omul care a înființat prima bibliotecă publică din Constanța, deschisă pe 8 septembrie 1898, și prima revistă de cultură dobrogeană "Ovidius", al cărei prim număr a apărut pe 15 septembrie 1898. Funcționar, poet, romancier și publicist, a colaborat la 13 ziare și reviste și a fost inițiatorul "Revistei de la Mare". El a editat și primul album al Dobrogei și a înființat, la 1916, Asociația ziariștilor constănțeni.
Așadar, istoria Constanței - ori memorialistica sa - a fost relatată, de la fața locului, de Petru Vulcan, chiar de la nașterea urbei noastre românești. Pentru a exemplifica, ne oprim la relatarea evenimentului de la 1 iunie 1914 - "un moment memorabil din orice unghi de abordare", cum îl descrie Doina Păuleanu în volumul "Constanța 1878 - 1928": vizita "Țarului Nicoale al II-lea și a Augustei sale Familii" în Constanța, și primirea făcută de Regele Carol I, Regina Elisabeta și toată "Familia noastră regală".
Detaliile picante de atmosferă din mulțimea adunată pe faleză preced apariția la orizont a "întregii escadre ruse a Mării Negre" care escorta "Standard"-ul imperial. În relatarea debarcării, măreția momentului transcede de la scriitor la cititor chiar și la distanță de o sută de ani: "Țarul Nicolae al II-lea și Augusta-i Familie calcă pentru prima oară pe pământ românesc. E o sărbătoare cum nu s-a mai văzut la Constanța. Cu ochii-l urmărim pe Țar. Tăietura barbișonului îi prezintă fața cam lunguiață. Are ochii mari, albaștri, părul și barba blonde ca spicul grâului. E un adevărat rus. E cam emoționat țarul și cam galben la față, se vede că e neobișnuit cu atâta lume atât de aproape de cortegiul imperial, aclamându-l. Și s-a minunat Țarul și Augusta-i Familie de libertățile noastre, de popularitatea de care se bucură suveranii noștri și-ntreaga familie regală: «Măi scumpe frate Carole, tu ești cel mai fericit Monarh din lume, fiindcă între tine și poporul tău e o conviețuire fraternă, întemeiată pe principiul iubirei, al respectului și al admirațiunei de tot ce ai desăvârșit pentru fericirea lui»".
Pe numele lui adevărat Petru Ghinu, omul de cultură s-a născut în 1866, în satul Târnovo, din fosta provincie otomană Macedonia, localitate aflată în apropierea orașului Monastir (Bitola de azi). Rămas orfan de ambii părinți, este chemat de rude în România, la Hinova, lângă Turnu Severin, în 1880. Urmează cursurile Facultății de litere și filozofie din București, iar în 1897, se stabilește în Constanța, unde va rămâne până la sfârșitul zilelor sale, pe 4 februarie 1922.
"Petru Vulcan, păstrând proporțiile, a însemnat pentru Dobrogea, în mic, ceea ce a însemnat un Heliade și Asachi pentru Muntenia și Moldova în mare. Petru Vulcan trebuie considerat ca pionerul literaturii și culturii românești în Dobrogea. El a adus scrisul românesc pe aceste meleaguri, el ne-a dat cea dintâi revistă literară dobrogeană, «Ovidiu», în paginile căreia stă păstrată o comoară de simțire românească", scria în revista Farul, pe 16 aprilie 1933, publicistul I.T. Vladimir.