Peste două milenii de istorie. Poveștile nespuse ale Histriei (II)

Duminică, 19 Septembrie 2021, 22:17
218
Într-o ediţie anterioară a cotidianului „Cuget Liber” spuneam că cel mai vechi oraș atestat de pe teritoriul României, Histria a fost o colonie întemeiată în secolul VII î. H de către grecii ionieni din Milet, și a avut o existență neîntreruptă, timp de 13 veacuri. În prima parte, am abordat aspecte legate de istoria milenară a acestui ţinut. În ediţia de astăzi vom vorbi despre cea de-a doua istorie legată de eroii Histriei, care provine tot dintr-un decret, descoperit în 1930, în interiorul cetății romano-bizantine, ale cărei ruine se păstrează şi astăzi.

Inscripția este, însă, tot din perioada elenistică, fiind datată undeva în jurul anului 200 î. H. Dedicanți sunt, ca și în primul caz „Sfatul și Poporul” și mai știm că cel care propune emiterea decretului se numește Apollonius al lui Cleonbrotos, un membru al Sfatului.

În prim plan se află histrianul Agathocles al lui Antiphilos, „coborâtor dintr-un părinte binefăcător al obștii”. Acesta este lăudat, nu doar pentru o faptă, ci pentru mai multe acțiuni care îl recomandă ca erou și binefăcător al polisului. Se menționează primele isprăvi ale eroului: „Într-o vreme când cetatea era bântuită de tulburări, iar tracii în număr mare atacau orașul și teritoriul, când grânele stăteau să dea în pârg, iar cetățenii se frământau foarte, fiind ales căpetenie a arcașilor și strângând oșteni cu plată, Agathocles a știut să păzească țarinile, dând putință fiecăruia să își strângă grânele, fără vătămare”. Histria era deci permanent atacată de traci, care devastau teritoriul agricol și așezările din subordinea polisului și care urmăreau să cucerească și orașul.

Tracii erau conduși de un rege pe nume Zoltes. În același timp, aflăm că Histria (dar și alte orașe de pe litoralul vest-pontic) se aflau sub protecția unui rege get pe nume Rhemaxos, care le asigura sprijin militar, foarte probabil în schimbul unor subsidii, a unui tribut anual. Acest Rhemaxos, potrivit lui D.M. Pippidi, era un rege al geților din câmpia munteană sau din sudul Moldovei, a cărui influență se exercita și în Sciția Minor.

Agathocles era un comandant de oști, dar și un foarte bun diplomat. Când asedierea Histriei de către traci pare iminentă, el este solul trimis pentru a rezolva situația: „Când tracii din jurul lui Zoltes au pătruns cu o oaste mare în Sciția, către orașele grecești de sub oblăduirea regelui Rhemaxos, tot el, ales sol, a pornit în țară străină străbătând pământurile mai multor noroade, și înfruntând primejdii de tot felul, a convins pe barbari nu numai să cruțe cetatea..”

Inscripția menționează că Agathocles s-a întâlnit de mai multe ori cu Zoltes, căruia i-a oferit sume de bani din partea orașului, convingându-l că este mai avantajos să accepte subsidiile decât să distrugă Histria. Planul secret al histrienilor era acela de a trage de timp, până când în ajutorul lor avea să vină protectorul get Rhemaxos. Așteptându-l pe Rhemaxos, Agathocles s-a remarcat iar ca un mare comandant militar, reușind să respingă cetele de traci ce atacau pământurile: „Când tracii și-au călcat jurămintele, el, ales de popor comandant cu depline puteri...strângând voluntari dintre cetățeni și barbarii adăpostiți în cetate, a păzit ogoarele, și turmele și grânele, până la venirea spre noi a regelui Rhemaxos..”.

Rhemaxos a trimis în ajutor, „spre paza cetății” o sută de călăreți, dar numărul acestora era insuficient. Așa că Agathocles al lui Antiphilos a pleacat iar ca sol, și a mers la un anume prinț Phradmon, menționat în decret ca fiind fiul lui Rhemaxos. Prințul moștenitor a fost convins să trimită Histriei o oaste mai mare, formată din 600 de călăreți. Cu ajutorul acestora, histrienii conduși de Agathocles „au înfrânt pe căpetenia vrăjmașilor, Zoltes...”.

Preoteasă devenită Marea Mamă a Zeilor

Atât știm despre isprăvile acestui erou. Stela de marmură are partea de jos ruptă, iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a suferit unele distrugeri într-un incendiu. Nu știm exact ce beneficii și recompense a primit Agathocles în urma acestui decret, dar este cert că a fost cinstit de către oraș și de popor, așa cum i se cuvenea unui adevărat erou.

Cea de a treia poveste adevărată are în prim plan nu un erou, ci o eroină, pe Aba a lui Hekataios, preoteasă a zeiței Cybele, o divinitate de origine asiatică (frigiană), adoptată atât de către greci, cât și de romani. Aceștia din urmă au numit-o pe zeiță Marea Mamă a Zeilor, Magna Mater Deorum, și i-au pliat imaginea peste cea a strămoașei lor Venus Genetrix (cea care, potrivit tradiției, l-a condus pe troianul Eneas în Latium). Cybele era o divinitate atot-cuprinzătoare, având de la început numeroase atribute și acumulând altele pe parcursul istoriei sale.

Inscripția descrie în detaliu ce realizări a avut această preoteasă a Cybelei, din momentul în care a preluat preoția în orașul Histria, unde sigur exista un templu al Marii Mame.

Însăși povestea în sine a documentului epigrafic este una interesantă. Astfel, inscripția este compusă din nouă fragmente ale unei mari stele de marmură, care au fost descoperite începând din anul 1952 în lucrările de degajare a unei clădiri din sectorul Sud-Est al cetății Histria, în imediata apropiere a edificiului cunoscut sub numele de Domus I. Textul, păstrat în mare parte, a fost datat în a doua jumătate a secolului II p. Chr. Datele vremurilor de mult apuse ne ajută să înțelegem importanța deosebită a acestei preotese a Cybelei. Ea era înainte de toate o femeie nobilă, dintr-o familie cu resurse. Sacerdoțiul era permis doar femeilor care dețineau un astfel de rang și o astfel de poziție.


Cristian CEALERA



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2565 secunde