O zi specială: 24 ianuarie 1859 - Actul fondator al României Moderne

308

Articole recomandate

Cotidianul existențial ne amintește secvențial diferitele date de importanță majoră pentru noi, pentru comunitate sau pentru societate. Un astfel de moment îl constituie și ziua de 24 ianuarie, când românii celebrează Ziua Unirii Principatelor Române, eveniment care s-a petrecut în 1859. 


Privind retrospectiv, lucrurile au fost congruente în ce privește contextul în care s-a consumat acest eveniment, în sensul că Alexandru Ioan Cuza a fost susținut de către personalități importante din Europa pentru a contura arhitectura statului român de mai târziu. Alte centre de putere, în schimb, s-au opus proiectului politic propus de domnitor și Adunările care l-au ales. 


Cert este că, după Unirea din 1859, într-un interval de timp relativ scurt, se produc evenimente istorice de o mare importanță pentru statul român, aspect care permite transformarea semnificativă a acestuia din punct de vedere politic, cultural, economic și social. Printre aceste realizări, putem aminti: crearea regimului monarhic constituțional (1866), cucerirea independenței de stat a României (1877), proclamarea României ca Regat (1881). 


Perioada pe care a parcurs-o societatea românească în prima jumătate a secolului al XIX-lea nu prevestea realizări semnificative dacă ar fi să amintim doar încercările revoluționarilor români de la 1848 de a schimba prin forță regimurile politice din cele două Principate. Evenimentele internaționale s-au succedat cu rapiditate după încheierea Războiului Crimeii în 1853 și au creat premisele acțiunilor politice pe care românii le-au valorizat în mod cu totul original. 


Începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea este definitorie pentru crearea statului român modern, deoarece, în 1856, are loc Conferința de la Paris dedicată încheierii războiului. În acest context, a fost adoptată Convenția de la Paris, care conținea mai multe prevederi ce vizau Principatele Române și care îmbunătățeau situația politică a acestora. 


"A fost și voința Europei!" 
Prin urmare, dubla alegere a lui Cuza și declararea Unirii Principatelor a reprezentat un proiect pe care l-au susținut o parte a puterilor europene. 


"A fost și voința Europei în contextul epocii", afirma Eugen Lovinescu în a sa Istorie a civilizației române moderne în care tratează și aceste importante evenimente. Prin urmare, elita politică românească a valorizat și a avut în vedere cele mai importante momente de reconfigurare politică ce au însoțit evoluția statelor europene începând cu a doua jumătate a secolului XIX și continuând până la 1918. Liberalismul, care în secolul al XIX-lea a însemnat forța ce a generat schimbarea societăților occidentale și care a ghidat procesul de industrializare în Europa, a pătruns și în Principate, spre sfârșitul secolului. Liberalismul a avut capacitatea și poziția de curent intelectual care își propunea să schimbe întregul sistem social și politic, oferind o alternativă mai bună și pentru români. 


Tocmai acest liberalism a încercat să creeze un anumit nivel de cultură socială în sistemul politic românesc care beneficiase și de modelul administrativ preluat din Franța pe filiera proiectului modernizator al lui Alexandru Ioan Cuza. Preluarea modelului liberal de către state nou apărute după 1880 (cum a fost cazul României și Bulgariei) a creat și apariția curentelor liberale naționale care au modernizat efectiv societățile. Evident, modernizarea s-a produs cu anumite particularități care țin de specificul transformării societăților rurale est-europene în societăți moderne. 


Influență aparte asupra Dobrogei 
Actul Unirii de la 24 ianuarie 1859 avea să influențeze și Dobrogea două decenii mai târziu, în 1878. Sistemul politic de influență franceză, pe care statul român l-a preluat și l-a aplicat după 1859, odată cu realizarea Unirii Principatelor, a fost impus și în Dobrogea, după ce aceasta a revenit la România. Prin această decizie, practic, a fost extinsă guvernarea românească în teritoriul nou intrat în componența statului român. 


Cultura politică împărtășită de către nucleul politic românesc a reușit să coaguleze spiritul de coeziune a comunităților aparținătoare spațiului dobrogean în acea epocă. În acest mod, a fost conturată identitatea politică românească în Dobrogea ca un concept strategic, utilizat în diferite moduri sau sensuri. În general, folosirea identității sociale este foarte diversă, referindu-se la modurile în care indivizii și comunitățile se localizează în funcție de interesele reciproce ale fiecăruia. Identitatea unui grup social înseamnă mai mult decât o listă de referințe instituționale, înseamnă, practic, o raportare la rudenie, la un set de valori și la o limbă comună. 
Actul politic de la 24 ianuarie 1859 a creat premisele construirii identității românești ca nucleu constitutiv al culturii sociale dobrogene, conducând la modernizarea provinciei pe care a transpus-o în modernitatea europeană. 


Apartenența la un sistem de simboluri 
Fiecare societate poate fi caracterizată prin anumite categorii de valori, împărtășite de fiecare dintre membrii săi. Sentimentul apartenenței la un anumit sistem de simboluri și forme ale imaginarului colectiv social creează premisele ca societatea să fie mai mult decât un simplu grup, sau o sumă a indivizilor cu determinări asemănătoare. Persoanele în sine fac ca acea societate să existe ca un întreg, ca o entitate vie asumată la nivel cognitiv și sentimental și pe care o putem numi comunitate socială sau națiune. 


Evenimentul de la 24 ianuarie 1859 a constituit un simbol fundamental al începutului epocii moderne pentru societatea românească și a pus bazele evoluției instituționale care a continuat până la jumătatea secolului XX. Aceste realizări au fost posibile datorită eforturilor pe care revoluționarii români (din care făcea parte Al. I. Cuza) le-au impus începând cu 1859 și au condus la realizarea Unirii. 


În concluzie, procesul de modernizare a societății românești început în prima jumătate a secolului XIX a parcurs fazele modernizării și a apariției elitelor modernizatoare între 1859-1918, momentul de debut fiind reprezentat de actul de la 24 ianuarie 1859. Pentru toate aceste considerente, se poate afirma că eveniementul pe care astăzi îl celebrăm constituie Actul fondator al României Moderne.


Lect. univ. dr. Enache TUȘA




Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Vineri, 24 Ianuarie 2020
Stire din Cultură-Educație : Doar uniți suntem puternici!
Miercuri, 22 Ianuarie 2020
Stire din Social : Casieriile RAJA, închise pe 24 ianuarie
Miercuri, 23 Ianuarie 2019
Stire din Social : Oficiile poștale, închise mâine
Pagina a fost generata in 0.5363 secunde