"Noi ne auto-meschinărim!"

În timp ce comedianții fac haz de viața politică românească ori de pseudo-divele plaiurilor mioritice, recent aveam să-l descoperim

pe Doru Octavian Dumitru pasionat

de cu totul alt subiect. Constănțenii prezenți în sala Casei de Cultură la spectacolul "Trăsnit

de râs" au fost surprinși să asiste la un show de stand up comedy având ca temă căsnicia.

- Ne-am așteptat la parodierea figurilor politice sau mondene românești.

- Viața politică românească se parodiază singură, nu mai are nevoie de parodia nimănui. Politicienii sunt comici, jalnici, până la urmă ei se bagă în domeniul meu. Eu încerc să țin comedia la un alt nivel, în timp ce ei au dus comedia în hambar, ca să zic așa. Politica se ține mai mult de învinuiri, decât de ceea ce ar trebui să fie.

- De ce ați ales partea aceasta casnică a vieții?

- Pentru că trăim împreună, bărbat-femeie, și pentru că avem niște diferențe pe care nu le sesizăm și pe care mi-a plăcut să le pun altfel în cuvinte.

- Este un show nou, pregătit pe timpul șederii iarna aceasta în Canada, sau o reluare?

- Toată lumea vorbește de Canada, dar nu este adevărat. Stau foarte mult timp în România, poate chiar mai mult decât stau mulți artiști români pe care nimeni nu-i știe pe unde merg. Show-ul mereu îl scrii, dar pe bucăți, iar la un moment dat, dacă am o idee pe care s-o leg sau s-o tot îmbogățesc, atunci fac un show pe ideea aceea. Practic, spectacolul am vrut să-l fac pe insulte, să învăț lumea ce înseamnă insulte. Lumea nu știe cât de complicat este să faci un show în ziua de astăzi, pentru că situația din țara noastră este foarte neclară. Noi ne auto-meschinărim, nu ne lăsăm să gândim, nu ne lăsăm să ne educăm, nu ne lăsăm să învățăm. Pentru prima oară am fost invitat să susțin o pledoarie cu titlul "Cunoaște-te pe tine însuți", în care voi vorbi despre cum viața ne dă lecții. Fiecare întâmplare din viața noastră constituie o lecție. Unii chiar o privesc ca pe o lecție, dar nu o tratează așa cum trebuie, în sensul că ea necesită și o rezolvare. Păi dacă nu-ți faci lecția, mă întreb oare câte lecții au rămas nefăcute? Câte întâmplări sunt lecții nefăcute? Și atunci se reiau, ne amărăsc… N-am vrut să merg foarte adânc în filozofia glumei, ci doar mi-am dorit să prezint relația bărbat-femeie altfel. Dar cred că am plecat de la ceva și am ajuns la altceva. Inițial am vrut să fac o teorie a insultelor, pentru că cineva trebuie să vorbească și despre asta. Am și avut în acest spectacol o bucată cu "Nevasta ta e atât de grasă că…". De fapt, mi-am dorit să aprind scânteia omului de a crea replici, de a vorbi mai pompos, de a scăpa de balastul zilnic. Sunt lucruri în viață foarte interesante și care se fac foarte simplu. Am urmărit foarte multe cu acest spectacol, dar până la capăt a fost ideea de a face lumea să se simtă bine și să le transmit un mesaj la sfârșit.

- Nu prea vă vedem la televizor.

- Nu e locul meu acolo. În pri- mul rând trebuie ca oamenii din televiziune să mă dorească acolo. Or asta nu se întâmplă, pentru că nu consideră că acest gen le trebuie. Sunt doar o chestie picantă pe la Capatos. Poate pentru că sunt prea logic, iar lor matematica zilnică nu le place. Ca să traduc, matematica înseamnă să-ți mai pui din când în când întrebări de genul De ce trăiesc? Ce aduc nou în viața mea? Cu ce mi-o îmbunătățesc? Ce îngră-șăminte aduc ogorului ca să crească această cultură? Am mai mult pietriș în mine, decât câmp? Cam acestea sunt preocupările mele. Recunosc că m-am schimbat, toată lumea se schimbă. Este o formulă planetară care ne face să ne gândim la ce ar trebui să fie mâine.

- Mărturisesc că v-am găsit foarte cuminte față de trendul actual românesc.

- Încep să mă compar cu ceea ce este în alte părți, mai precis cu capii comediei mondiale. Și consider că am un repertoriu care nu e mai jos față de nici un alt repertoriu.

- Adică cei care nu fac comedie din viața politică?

- Sunt și din cei care fac asta, dar sunt foarte puțini. Iar când faci comedie din politică trebuie să aibă totuși o structură. Dacă tot glumești despre ceva, nu glumești despre o casă dărâmată, ci de un bloc, care n-are o ușă. Nu mă interesează politicul. În opinia mea, viața de familie este politică, până la urmă. Și pe aceasta trebuie să o înțelegi: de ce stai în casă cu o persoană, ce înseamnă ea pentru tine, ce însemni tu pentru ea, ce înseamnă familia, ce înseamnă educația. Pentru că e nevoie de educație. Ce poți să dai suplimentar la ceea ce oferă școala ca educație ori ce să ceri de la școală pentru a-ți simți copiii educați. Pentru că eu asta cred: totul pleacă de la educație. Iar eu asta fac: încerc să educ lumea să râdă.