"În România, e imposibil să trăiești din salariul de profesor!"

7997
10

Articole recomandate

După 20 de ani dedicați educării a generații de școlari, învățătoarea Adina Tulbure, de la Colegiul "Regina Maria", a ales calea străinătății. Cadru didactic deosebit de apreciat de elevi și părinți pentru inițiativele sale, mai ales pentru revoluționarul Abecedar vorbit, înv. Tulbure face parte din ultima generație de absolvenți ai Liceului Pedagogic repartizați guvernamental în funcție de media din liceu și media de la Bacalaureat.

De 14 ani visează să ajungă să predea într-o școală din Anglia și, zilele acestea, cel mai probabil, visul i se va îndeplini, pentru că a ales să plece acolo.

- Sunteți de acord că învățătorii formează o categorie aparte, care rămân în amintirea elevilor toată viața?

- Categoric. Pentru că, la momentul la care intră în școală, copilul nu poate fi preluat ca un preadolescent, întrucât nu are deprinderile de școală formate și nici nu are structura psihică atât de stabil dezvoltată. Este într-o perioadă a transformărilor și trebuie lucrat mult la partea aceasta. În același timp, trebuie să-i transmiți informații, motiv pentru care este o meserie foarte specială. Am fost olimpică în liceu la pedagogie și învățasem toate tratatele pe dinafară, dar practica e cu totul și cu totul altceva. Momentul de cotitură în meseria mea, când pot să spun că am deschis ochii asupra ceea ce se întâmplă cu mine cu adevărat, l-a constituit întâlnirea cu mentori din străinătate. Am participat întâmplător la niște cursuri la Cluj pentru pedagogia Waldorf, apoi am avut șansa de a întâlni profesioniști din Anglia, care au venit la orfelinatul pentru copii cu dizabilități de la Negru Vodă. De exemplu, în 1997, am lucrat doi ani în sistemul Waldorf, unde nu se puneau note, ci calificative, și văd că a preluat și învățământul primar românesc acest sistem. Clar, sistemul încearcă să se debaraseze de baremele de evaluare, de patul acela al lui Procust. Eforturile se fac, se vede asta, dar continuă să fie subfinanțat învățământul. Părinții susțin reforma la clasă, iar colegii mei învățători din școlile bune se bucură de susținerea lor. Părinții reușesc să suplinească mijloacele educaționale, pentru că ele sunt absolut necesare. Nu mai trăim pe vremea lui Creangă și trebuie să ne adaptăm.

- Există voci care spun că cel care și-a ales această meserie nu trebuie să pună preț.

- Încet, încet, o să-și mai poată alege această meserie doar cei care au o sursă de venit sigură în spate, care să le asigure traiul zilnic. În orice stat civilizat din Europa, dintr-un salariu de profesor poți să trăiești. În România, e imposibil! Nu singur, pentru că suntem sortiți să avem o familie, copii, să ne bucurăm de deplinătatea vieții noastre.

Și o altă problemă pe care am sesizat-o este incapacitatea părinților de a se mai implica în viața copiilor lor așa cum se întâmpla înainte. Pentru că același flagel al sărăciei se abate și asupra lor. Practic, nu mai avem clasă de mijloc. Avem foarte, foarte bogați și foarte, foarte săraci. Și asta se vede în ceea ce se întâmplă la clasă.

- De ce duc dorul învățătoarei copiii în clasa a V-a?

- Într-adevăr, este o trecere extrem de dificilă, există un hiatus între clasa a IV-a și clasa a V-a. Foștii mei elevi au venit să-mi povestească faptul că resimt un blank afectiv din partea profesorilor. Sunt foarte puțini profesori care pun preț pe relația afectivă cu elevii lor. Măcar să mimeze, dacă nu se pot implica, pentru că este foarte greu să te implici emoțional-afectiv sau să stabilești o relație cu 200 de elevi câți ai ca să-ți faci norma la biologie, să zicem. Sunt foarte puțini profesori care reușesc să se apropie sufletește de elevi, să-i întrebe ce îi doare, să-i vadă.

- Nu sunt mulți cei care do-resc o relație cu cel de dincolo de catedră.

- Este greu să te implici emoțional în viețile copiilor când propria ta viață este bulversată. Și viețile profesorilor sunt bulversate la ora asta. Ei se luptă să supraviețuiască. Sunt profesori tineri care vin plini de elan la catedră și după prima lună când iau salariul, constată că nu au cu ce să plătească o chirie, cu ce să-și achite datoriile, mai ales iarna. Și atunci e inuman să le ceri nu știu ce artificii la clasă sau implicare extraordinară. Eu cred că principala problemă a învățământului românesc este subfinanțarea. Multe probleme s-ar rezolva dacă banii destinați educației ar ajunge și s-ar folosi în mod eficient.

- Și atunci, ce șanse mai avem la normalitate?

- Eu cred că avem o șansă dacă ne reconectăm la valorile noastre naționale și sociale pe care le avem, e clar. Dar această reconectare se face cu niște sacrificii în viitor, pe care le facem individual și bănuiesc că se va petrece ca o revoluție la nivel mintal, dacă nu la nivel fizic.

Despre același hiatus despre care vorbeam la trecerea în clasa a V-a se întâmplă și la terminarea studiilor. Vorbim de un hiatus între viața școlară și viața socială. Pe nimeni nu mai interesează ce note ai avut în timpul școlii, doar dacă vrei să intri în mediul academic. Inserarea pe piața muncii presupune niște competențe, niște abilități de a-ți vinde forța de muncă, de a te implica într-o activitate de echipă. Din școala românească nu ies copii care să fie capabili să se insereze în social. Se lovesc de niște lucruri pe care școala nu le-a format timp de 12 ani. Asta este tragedia. De aceea, marea majoritate tinde să plece în străinătate. Pentru că acolo există mecanisme prin care un tânăr este ajutat să depășească ieșirea de pe băncile școlii și intrarea în viața socială, în producție. În România, se pune foarte mare accent pe o sumă de cunoștințe pe care un copil trebuie să le aibă, profesorii evaluează această sumă, există un etalon - copilul știe sau nu știe. Sunt destui copii inteligenți social care își dau seama că nu le folosește la nimic informația respectivă și sunt foarte selectivi în ceea ce învață. Unii chiar întreabă profesorul: "Da’ la ce îmi folosește chestia asta?".

Iar motivația pe care o dăm noi, părinții, că învață pentru a lua notă mare primește replica PENTRU CE? Ei au o deschidere mult mai mare decât cea pe care credem noi că o au. Noi ne tratăm copiii ca pe niște persoane de categoria a doua. Noi nu-i vedem capabili

să-și modeleze omul care vor fi. Ei judecă viața fără stereotipiile pe care ni le-am format noi, ca adulți, ne dau soluții problemelor pe care le avem, dar de multe ori nu le luăm în seamă. Dacă ne-am asculta copiii, poate am reuși să evoluăm ca societate mai rapid. Noi considerăm că este o societate a adulților și a bărbaților. 

Comentează știrea

Romania
9 iulie 2014
imposibil

da in romania este imposibil sa traiesti cu sau fara bani,la mafia care exista in parlament///// Ce sa faci asta e tinerilor drumul catre o alta tara mai civilizata.

corina
9 iulie 2014
adevarat

Asa este!Invatamnatul romanesc a decuzut foarte mult!Este un haos general!Este imposibil ca dupa 2 ani de la introducerea pregatitoarei sa nu avem manuale pentru clasele I!!!!!!Testari peste testari ce nu folosesc nimanui.Nu mai exista respect pentru dascal, salarii mici 820 lei are un invatator cu 4 ani vechime,

profesor
9 iulie 2014
Praf in ochi

Dupa 9 ani vechime am 1050 lei salariul si asta pt ca am dirigentie ceea ce inseamna 10%. Scoala mea este la 60 km distanta de domiciliu si naveta e decontata doar pe jumatate. Pot spune drept urmare ca castig 850 de lei pe luna. Asa sunt recompensati profesorii in Romania.

apostol
10 iulie 2014
nedrept

Cred ca ceea ce caracterizeaza educatia romaneasca azi e NEDREPTATEA si ALEATORIUL. Poate sa para patetica exprimarea, dar oare nu asta e realitatea? * Facem in continuare educatie cu manualul rufos si creta pentru ca nu exista banii pentru tehnologii. *Nu iesim cu elevii nostri din sala de clasa decat in curtea scolii sau in apropiere pentru ca microbusul nu are combustibil sau lipsa banilor pentru diverse actiuni. * Toata responsabilitatea pentru performante sta pe profesorii de romana si matematica, pentru ca aste-s disciplinele evaluate. Restul disciplinelor par doar umplutura destinata umplerii timpului scolar si normelor didactice. * Oricum, daca esti din gasca sefilor, nimeni nu te va trage de guler pentru ''nemunca''. * Profesorii dedicati, merituosi nu vor primi si plata pentru daruirea lor pentru ca invatamantul isi plateste oamenii la fel ca pe toti ceilalti. Diferentierea salariala in functie de gradele didactice stim cu totii ca este nerelevanta si nu de putine ori mincinoasa. * Cine s-a gandit ca poate la fel de merituosi ca dascalii olimpicilor sunt si cei care isi fac apostolatul in fata copiilor din comunitatile defavorizate, sarace, unde performantele ar fi cazul sa fie raporate la alte standarde. I-a cautat pe acestia cineva macar pentru o strangere de mana? * Sigur ca umilinta cotidiana a existentei de dascal roman va tine si ea scoala noastra acolo de unde elevii nostri nu au ce zestre de viata sa-si ia. * Romania, mandria, demnitatea nostra mai sunt o miza pentru cineva? Oare cat de departe sa fi ajuns dezumanizarea, mizantropia, aculturalitatea, incat valori autentice sa nu mai conteze? Sa inchei of-ul meu cu o scandare a unora dintre tot mai putinii protestatari ai ultimilor ani care mai indraznesc sa creada ca are sens sa lupte: FARA EDUCATIE, MOARE ORICE NATIE! Cu romanii stie cineva ce se intampla?

ion romanul
10 iulie 2014
fonduri in invatamant

Vina este a sistemului in general si a celui de invatamant in special. Vorbim de subfinantare-si asta pentru ca directorii de scoli (pentru a-si mentine scaunul) cer fondul scolii de la parinti, cer bani pentru igienizarea salilor de clasa la sfarsitul anului scolar, etc. Si este vina cadrelor didactice ca solicita acesti bani de la parinti. Daca o scoala, un oras, un judet, o regiune ar incepe anul scolar fara ca scolile sa fie igienizate, fara sa fie fonduri pentru materialele de curatenie, fara materiale de protectie pentru personalul auxiliar, etc atunci primaria, inspectoratul scolar, ministerul invatamantului s-ar sesiza si s-ar aloca fondurile necesare. Dar atat timp cat directorii se descurca cum pot, de ce sa-si faca probleme cei de sus?

contra
12 iulie 2014
salariu de intelectual

Zau? Mai sunt si alte categorii de intelectuali care nu pot face nimic in afara de salariu, care este umil!

contra
12 iulie 2014
salariu de intelectual

Zau? Mai sunt si alte categorii de intelectuali care nu pot face nimic in afara de salariu, care este umil!

DAN
13 iulie 2014
SALARIU INTELECTUAL

RESPECT,ADINA! TE SALUTA UN FOST COLEG GIMNAZIU.APRECIEZ TOT CE FACI.

DAN
13 iulie 2014
SALARIU DE INTELECTUAL

PACAT ...COPII NOSTRII NU POT BENEFICIA DE EXPERIENTA UNOR ASTFEL DE DASCALI ....E O PIERDERE IN PREZENT RESIMTITA IN VIITOR....

Giga
16 iulie 2014
INFO

Adina, in loc sa faci pe victima intelectuala, mai bine ai renunta sa cersesti bani de la parintii elevilor tai. Ai incercat tot felul de trucuri, de la cumparat materiale didactice inventate de tine, la interviuri plangacioase in presa pana la a-i duce pe elevii tai acasa la tine sa faci lectiile cu ei contra cost. Cat despre profesionalism...

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.7372 secunde