Festivitate emoționantă pe scena Casei de Cultură. "Când am aflat, am început să plâng!"

Ieri, între cele două reprezentații ale spectacolului dedicat copiilor "Soacra cu trei nurori", având-o ca protagonistă pe Stela Popescu, a fost programat un eveniment emoționant.

Smaranda Bunea Oțeanu, compozitor și critic muzical, director fondator al Operei Comice pentru Copii, le-a înmânat compozitorului Dumitru-Mitică Lupu, actorului și regizorului Liviu Manolache și directorului Casei de Cultură Gheorghe Ungureanu distincțiile oferite de Președintele României, Traian Băsescu. 

În semn de apreciere pentru talentul și dăruirea cu care s-au ilustrat în viața artistică din ultimele decenii, îndeosebi prin promovarea unei educații artistice de calitate în rândul tinerelor generații, conf. univ. dr. Dumitru-Mitică Lupu a primit Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică". 

Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Cavaler, Categoria F - "Promovarea culturii" i-a revenit lect. univ. Liviu Manolache, actor și regizor, director general al Festivalului de Creație și Interpretare "Mamaia Copiilor", dar și lui Gheorghe Ungureanu, director al Casei de Cultură a Sindicatelor Constanța.

Iată ce au declarat la primirea înaltei distincții cei trei "cavaleri" (așa cum se apelau prin culise).

Liviu Manolache

"Întâmplarea a făcut ca CV-ul meu să ajungă în mâinile unor persoane care au apreciat orele de teatru pe care le-am inițiat prin toate școlile, ceea ce am promovat în festivalurile internaționale, colaborarea mea cu Anglia, legată tot de copii, și workshop-urile de acolo, cu Turcia și, în ultimii ani, Festivalul Mamaia Copiilor. Toate, adunate, i-au determinat pe cei care m-au recomandat să considere că merit această distincție.

O consider încununarea unei cariere. Am luat destule premii, și internaționale, și naționale, de interpretare, de regie, pentru coloana sonoră, în general pentru cariera artistică. Am început cu «Sânziana și Pepelea», unde am luat două premii - pentru interpretare și pentru coloana sonoră - și am isprăvit acum câțiva ani cu premiile din Turcia, pentru regie și pentru spectacol. 

Această distincție îmi este oferită de Statul Român pentru promovarea culturii în rândul tineretului. După cum voi mă cunoașteți de atâția ani, umblu prin școli, prin instituții, pe afară, să promovez cultura și să încerc să conving oamenii că au nevoie de cultură. Și mă adresez în primul rând tinerei generații. Este o bucurie, indiferent cât de simbolică este, mai ales că te gândești că pe unde ai umblat ți s-a cântat imnul național și te-ai simțit mândru, chiar dacă în țară n-ai fost primit chiar așa de frumos, când te-ai întors cu premii".

Dumitru Mitică Lupu

"Prima dată când un coleg de-al vostru, jurnalist, m-a anunțat despre această distincție, am crezut că-i o farsă. Ca, după aceea, să înceapă să curgă telefoanele. Primul fiind de la «cavalerul» Ungureanu, care mi-a confirmat vestea, întrucât primise un telefon și el, dar probabil de la cineva oficial. Pentru mine acest premiu încununează o carieră. În alte vremuri, anul viitor aș fi ieșit la pensie, pentru că împlinesc 62 de ani. Dar pentru că s-au schimbat vremurile, sunt un tânăr încă în activitate. Chiar astăzi susțin un examen extrem de important pentru sfârșitul meu de carieră. Și anume examenul de profesor universitar la Universitatea «Ovidius». Este un moment absolut culminant pentru mine, întrucât mai mult de atât nu am ce să mai aspir. Academician? (zâmbește-n.r.) La ce fel de muzică am servit eu poporul acesta, pentru care sper să-i fi smuls o bătaie de inimă în plus cu vreo melodie de-a mea, nu s-a inventat. Probabil că acest titlu este similar cu cel de pe vremuri, de artist emerit și ar putea constitui un exemplu pentru studenții mei, că trebuie să ajungi undeva. La un moment dat Dumnezeu tot te scoate în față ca să te bată pe umăr!".

Gheorghe Ungureanu

Spre deosebire de cei doi artiști, pentru Gheorghe Ungureanu distincția este una de suflet. "Când am fost anunțat de la București, am început să plâng, fir-ar ea să fie de viață! Recunosc că m-au sunat colegi din țară cu care mă împac bine, dar au fost și destui invidioși. Și la nivel de asociație am primit felicitări, pentru că am demonstrat întregii țări că se poate. De câte ori am întâlniri la nivel de Asociația Caselor de Cultură din România le spun că se poate. Indiferent în ce oraș trăim, dacă pui suflet și muncești cu conștiință acolo, la Casa de Cultură se pot face multe, nu neapărat să te îmbogățești. Trebuie să vii și să stai de dimineață până seara și să te gândești ceea ce vor locuitorii. Trebuie să le faci pe plac, să-i atragi cu divertisment, cu tot ce doresc ei pentru a-i atrage la Casa de Cultură să vină cu drag. De la copii de grădiniță până la bătrânii pe care îi aduc în fiecare an de la azilul de bătrâni. Aceasta este satisfacția cea mai mare. De-a lungul celor 12 ani am primit diplome, dar la o așa onoare nici nu mă așteptam".