„După atâta zdruncin, s-a pierdut, în bună măsură, din entuziasmul naţiei”

210
„După atâta zdruncin, s-a pierdut, în bună măsură, din entuziasmul naţiei” - fond1decembrie-1606420851.jpg

Articole recomandate

Au mai rămas doar câteva zile până la data de 1 Decembrie, când sărbătorim Ziua Naţională a României, dată ce marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918. Pentru a sublinia importanţa acestei zile importante pentru poporul nostru, vom publica în zilele ce urmează o serie de articole. Astăzi, va vorbi despre 1 Decembrie dr. Constantin Nicolae, arheolog.



Ne-am obişnuit să atribuim datei de 1 Decembrie doar o singură semnificaţie: Unirea Transilvaniei cu România. Istoriografia epocii comuniste proclama actul ca marcând încheierea procesului de formare a statului naţional român. Dacă privim lucrurile numai din această perspectivă ciuntim, cu buna ştiinţă, mai bine de jumătate din semnificaţia istorică a măreţului eveniment, devenit, ceva mai recent, sărbătoare naţională a românilor. Privind evenimentele din alt unghi, tot atât de important este şi faptul că la 1 Decembrie 1918, prin Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia, s-a validat, în perspectiva imediată, un program de dezvoltare economică, socială, politică şi culturală a statului la capătul căruia România şi-ar fi putut clădi, ceea ce ne chinuim astăzi să facem şi încă nu reuşim, un sistem modern, bine echilibrat, recunoscut şi apreciat peste hotare, în primul rând cu beneficii materiale şi spirituale pentru popor, indiferent de origine, religie, stare socială, în egală măsură.

Aşa se explică de ce perioada interbelică a fost cea mai prolifică din întreaga noastră istorie. Este urmarea aplicării acestui program. Reforma agrară din anul 1921, una din cele mai radicale de pe continent, şi Constituţia din 1923, unul din cele mai moderne documente de acest tip din Europa care consacra organizarea şi funcţionarea statului pentru întreg veacul XX şi poate chiar şi pentru următoarele, sunt primii paşi, realizaţi cu succes, pe drumul modernizării României.

Astfel, am putea aprecia că 1 Decembrie 1918 a fost, de fapt, momentul încheierii revoluţiei noastre moderne stropit cu sângele sutelor de mii de români care s-au jertfit pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial pentru împlinirea unui vis, a unei năzuinţe naţionale: o ţară unită, o Românie mare, modernă şi prosperă.

Din păcate, istoria a fost nedreaptă cu noi. România de astăzi nu mai are graniţele celei din 1918, iar sistemul politic a evoluat sinuos, din dictatură în dictatură, practic a eşuat, cu urmări profunde asupra ţării şi vieţii oamenilor. După atâta zdruncin, s-a pierdut, în bună măsură, din entuziasmul naţiei. În zilele noastre, sărbătoarea a fost confiscată, din ce în ce mai mult, de politicieni. A mai rămas, în popor, puţin din spiritul Unirii de la 1 Decembrie. 1 Decembrie nu trebuie să fie doar o sărbătoare a cărei semnificaţie se pierde în şirul sărbătorilor de iarnă cum se întâmplă de obicei, la majoritatea dintre noi. Avem datoria să recuperăm ce am dobândit în anul 1918 şi nu am putut păstra: românii din afara graniţelor şi proiectul politic aprobat la Alba Iulia.

Dr. Constantin Nicolae, arheolog



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 30 Noiembrie 2019
Stire din Cultură-Educație : România de la Alba Iulia
Pagina a fost generata in 1.6261 secunde