Dr. Lavinia Dumitrașcu: „Istoria noastră este cea care ne obligă să stăm cu fruntea sus în fața oricui”

262
Dr. Lavinia Dumitrașcu: „Istoria noastră este cea care ne obligă să stăm cu fruntea sus în fața oricui” - lavinia2-1606656037.jpg

Articole recomandate

Despre importanța datei de 1 Decembrie, când sărbătorim Ziua Națională a României, dată ce marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918 a vorbit pentru cititorii „Cuget Liber” și dr. Lavinia DUMITRAȘCU.

Pe 1 decembrie 1918 s-a finalizat un proces, început cu „Mica Unire” dintre Țara Românească și Moldova, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859), urmat de revenirea Dobrogei la Țară (14 noiembrie 1878) și culminând cu „Marea Unire” de la Alba Iulia, când Basarabia, Bucovina și Transilvania reîntregesc România.

Românilor nu li s-a făcut nicio concesie în acest sens și nici nu li s-a dat nimic de pomană. La 1859, Marile Puteri au fost puse în fața faptului împlinit și oameni politici naționaliști - majoritatea luptători în Revoluția de la 1848-1849 - s-au zbătut pentru recunoașterea unirii, dorită de toți românii; în cazul revenirii Dobrogei și, mai târziu a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei la Țară, sângele românilor a curs șiroaie în luptele din Războiul de Independență și în Primul Război Mondial. Şi, din nou, clasa politică românească a știut cum să impună dorința de veacuri ale neamului român.

Din păcate, povestea de vis a României „dodoloață” s-a prăbușit prin dictate impuse de Marile Puteri. În fiecare an, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, la instituții de învăţământ, în mass-media am sărbătorit Ziua Națională. Mi-e dor de Aula „Adrian Rădulescu” plină ochi de copii îmbrăcați în costume populare de sărbătoare. Mi-e dor de glasurile lor pline de emoție răsunând în discursuri, în cântece, în poezii, de pașii lor mici bătând parchetul în jocuri populare. Mi-e dor de îmbrățișările de grup, de cele individuale…mi-e dor.

Deși suntem în plină pandemie, noi sărbătorim România, aproape ca în fiecare an. Pentru că sentimentul acela de iubire, de respect și de recunoștință față de Țară și eroii ei nu poate fi înlăturat de nimic. Acela vine din rădăcinile noastre, este adânc dăltuit în inimă și în suflet. Și avem datoria de a-l transmite, în continuare, generațiilor viitoare. Împreună cu Inspectoratul Şcolar Județean Constanța, cu Societatea de Științe Istorice din România - filiala Constanța, cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și, mai ales cu și pentru copiii din multe școli din municipiu și județ, ne vom întâlni, online, la o „Lecție de istorie”, vom dărui elevilor diplome și premii la Concursul de eseuri „1 Decembrie 1918-1 Decembrie 2021, Uniți în cuget și simțire românească”. Adulților le vom aminti, în emisiuni, că istoria noastră este cea care ne obligă să stăm cu fruntea sus în fața oricui și că suntem și vom fi datori neamului nostru, românesc.

Acum…ani, la o întâlnire a profesorului Gheorghe Dumitrașcu cu copiii mei, în Aula MINAC, vorbea despre războaiele dintre turci și români. Din primul rând, un pui de turc, îmbrăcat în mândre straie populare românești, l-a întrerupt, în lacrimi, strigând din rărunchii sufletului: „Eu sunt român”. Tata a răspuns, cu lacrimi pe obraji: „Așa e, puiul tatii!”.

Să-i ascultați pe copii noștri spunând, din suflet, „Sunt mândru că sunt român!”. Vă veți aduce aminte…sau veți învăța de la ei…

La mulți ani, România mea, a noastră! La mulți ani, dragii mei români! Și să ne dea Dumnezeu sănătate. Nouă și Țării!



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.4564 secunde