Dobrogea sau „Noua Românie”, un „interes național” la 1878

514
Dobrogea sau „Noua Românie”, un „interes național” la 1878 - florinstanankara2-1605188802.jpg

Articole recomandate

La data de 14 noiembrie, sărbătorim Ziua Dobrogei, moment extrem de important pentru români, când, în anul 1878 Dobrogea a revenit la teritoriul național. Unirea Dobrogei cu România a avut loc în urma Războiului de Independență din 1877-1878 și consfințită prin Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878. Despre această zi istorică, ne va vorbi în materialul ce urmează dr. Florin Stan.

Aflată la joncțiunea intereselor Imperiului Rus, ținutul Dobrogei, în cea mai mare parte a sa, împreună cu zona Deltei Dunării și Insula Șerpilor, a fost transmis prin voința statelor participante la Conferința de pace de la Berlin din iunie 1878, în „compensație” României în urma impunerii „retrocedării” sudului Basarabiei, după Războiul de Independență din 1877 - 1878. Autoritățile de la București au protestat față de acest act, acuzând partea rusă de încălcarea angajamentului de a respecta integritatea teritorială a țării asumat prin Convenția româno-rusă de la București, din 4 aprilie 1877. Inițial, în perspectiva autorităților de la Sankt Petersburg, preluarea Dobrogei de la turci și oferirea acesteia românilor în locul județelor basarabene trebuia să fie un motiv de mândrie pentru suveranul român.

Situația, de fapt, era delicată. Ion C. Brătianu, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, a arătat în Camera Deputaților, la 13 februarie 1878, că i se oferise „Dobrogea, fără independență” sau „independența, fără Dobrogea”.

Departe de a se accepta ipso facto „tranzacția” cu Rusia, autoritățile române au urmărit îndeaproape interesul național. Atunci când, în septembrie 1878, luând cunoștință de hotărârile Congresului de la Berlin, Camera Deputaților a împuternicit guvernul de a se supune voinței generale a Europei, rechemând funcționarii din Basarabia și luând în stăpânire Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor, se avea în vedere nu doar „valoarea intrinsecă” a regiunii, prin „frontul ei de la Mare”, ci și „crearea acesteia pentru civilizație”, după expresia marelui istoric Nicolae Iorga.



Revenirea acestui ținut în cadrul statal românesc a reprezentat „o restabilire a unei străvechi stăpâniri”


De subliniat că, în contextul reașezărilor geopolitice din regiunea Balcanilor înregistrate după războiul din 1877 - 1878, reintegrarea Dobrogei la statul român a reprezentat un moment important al istoriei sud-estului Europei, fiind „un aranjament de ordine europeană”, după aprecierea consensuală a reprezentanților puterilor semnatare a Tratatului de pace de la Berlin din 1/13 iulie 1878. Ion I. C. Brătianu avea să sublinieze, mai târziu, că revenirea acestui ținut în cadrul statal românesc a reprezentat „o restabilire a unei străvechi stăpâniri și consacrare a unui interes european la Gurile Dunării”.

Ilustrativ pentru poziția clasei politice a timpului față de situația creată de decizia Marilor Puteri la Berlin este Referatul din 30 septembrie 1878 întocmit de Comisia din cadrul Corpurilor legiuitoare de la București întrunită „pentru redactarea unui proiect de concluzii pe marginea Tratatului de la Berlin, în care se specifică părerea majorității comisiei precum și a minorității și concluzia generală”. Se arăta aici ,,însărcinarea grea și dureroasă” a membrilor comisiei.

Actul reține, sugestiv, că „în facerea acestor impuneri Comisia în majoritatea ei, neavând posibilitatea de a se opune și de a indispune astfel Europa întreagă, a fost nevoită să admită a se conforma cu resemnare voinței colective a Europei”, România neîncetând „pentru aceasta de a fi un stat european, aspirând și având dreptul să aspire a deveni un stat cu o însemnătate în Europa”.

Hotărârea unirii Dobrogei cu țara era interpretată astfel: „Noi privim această mărire de teritoriu ca venită de la voința Europei. Ea reprezintă pentru noi un mare interes european și un mijloc puternic de a interesa pe marile puteri de existența și de întărirea României”.

În consecință, se conchidea că „dacă a fost o onoare pentru România de a lupta în contra impunerilor ce se făceau de o singură putere, nu este o dezonoare de a se supune acum cu demnitate voinței elective a Europei întregi, în sânul căreia este permisă ca stat independent”. În urma deliberării Comisiei, guvernul a obținut din partea Corpurilor legiuitoare autorizarea de a administra noua provincie.

După ce, la 1/13 octombrie 1878, autoritățile române s-au retras din cele trei județe basarabene cedate, la 14 noiembrie 1878 a fost instalată oficial administrația românească asupra Dobrogei, „o țară foarte avută și cu resurse imense”, care „completează România actuală” și care „ne va fi de o utilitate necalculabilă”, după justa apreciere a lui Grigore Cobălcescu, savant care a oferit contemporanilor unele dintre primele Considerațiuni asupra Dobrogei, titlu publicat chiar în 1878, un an astral în istoria națională.

Dr. Florin Stan, consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Vineri, 24 Ianuarie 2020
Stire din Cultură-Educație : Doar uniți suntem puternici!
Pagina a fost generata in 0.4187 secunde