Dobrogea îi datorează legile lui Mihail Kogălniceanu

Miercuri, 13 Noiembrie 2019
300
Ca ministru de externe, Kogălniceanu a fost cel care a redactat și a citit declarația de independență de stat a României în Parlament. Tot el a fost cel care a prezentat punctul de vedere al guvernului și principelui Carol I în fața reprezentanților Marilor Puteri Europene cu ocazia Congresului de pace de la Berlin, 1878.


Dobrogea de după 1878 îi datorează legile, ordinea și înțelepciunea de a atrage atenția asupra ei într-o vreme în care opinia publică internațională îi era defavorabilă, aproape ostilă. Mihail Kogălniceanu a iubit foarte mult ținutul dintre Dunăre și mare. Ca să dea un bun exemplu pentru colonizarea noii provincii, cumpără în neștire pământ de la refugiații turci și tătari. Nu are bani și se împrumută de la bancheri. Dar nu cumpără numai pământ în Dobrogea, ci construiește și case. În Constanța a avut trei, în una dintre ele, cea de pe faleză, poposind uneori Regina Elisabeta. În 24 iulie 1884, Consiliul comunei Constanța, sub președinția primarului P. Holban, îi adjudecă loturile 1-4, de la Vii, probabil cele unde se făceau și băi de soare. Anul precedent, își construia casa de pe bulevardul Regina Elisabeta, cererea fiind înregistrată înainte de sistematizarea zonei. Mai târziu, în 1889, Primăria cheltuia bani pentru a ridica un zid de sprijin la malul mării în fața caselor acestuia. Săpături adânci în pământ și stâncă, o temelie de piatră, totul pentru a consolida malul și a proteja construcția. Kogălniceanu figurează ca proprietar de reședință în orașul Constanța. În 1887, pe tabelul contribuabililor înscriși în registrele Percepției, la circa întâi comunală Constanța, poziția 112, figura Mihail Cogălniceanu (cu numele caligrafiat astfel), cu 186 de lei, iar anul următor, impozitul se păstrează nemodificat. În 1890, în Cameră, M. Kogălniceanu ceruse pentru locuitorii Dobrogei o scutire de amendare către stat. Dorind să arate întregii țări că slujește legile generale, și nu interesul său, solicita în plenul ședinței ca legea la care se referea să nu se aplice în cazul a doi proprietari din Dobrogea: el și fiul său, Vasile, care își construise o casă frumoasă la Murfatlar. Poetul Vasile Alecsandri îi scria de la Paris: "Eu, contemporanul tău, amicul tău din copilărie, nu pot să te știu astfel părăsit pe țărmul unde a fost aruncat Ovidiu 2000 ani mai înainte, fără a mă simți adânc mișcat în sufletul meu".


Apartenența familiei Kogălniceanu la viața publică locală este dovedită și de faptul că, în 1890, cu puține luni înaintea morții marelui diplomat român, fiul său, Vasile Kogălniceanu, figura pe lista alegătorilor din Constanța, la poziția 270! Spunea că "Am lucrat 30 de ani pentru țara mea. Nu e o singură reformă, un singur act național în care să nu figureze numele meu. Toate legile cele mari sunt făcute și contrasemnate de mine". La vârsta de 74 de ani, în iulie 1891, acesta s-a stins din viață pe un pat de operație din Paris, Franța și a fost înhumat la cimitirul "Eternitatea" din orașul natal, Iași. Nicolae Iorga îl considera "cel dintâi istoric critic pe care l-a născut neamul românesc", jurnalist de mare talent, reformator politic și social: calități și contribuții pentru care ocupă un loc de frunte în civilizația românească. A dat românilor tot ce se putea da în momentele cruciale ale istoriei lor: la 1848 a formulat cel mai consistent și echilibrat program revoluționar, a fost unul dintre artizanii Unirii Principatelor (1859), în timpul domniei lui Cuza a realizat primele reforme profunde ale societății, iar sub Carol, contribuția sa la independența României a fost esențială, integrarea provinciei Dobrogea în sistemul statal românesc după concepțiile modern ale timpului, avântul economic și înfăptuirea reformelor sociale. 




Dr. Costin Scurtu, Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I"




Pagina a fost generata in 0.296 secunde