"Daghani – Scrisori către Daniela", o poveste care trebuia descoperită

Vineri, la Biblioteca Județeană "I.N Roman", Florica Cruceru a lansat cartea "Daghani - Scrisori către Daniela", o impresionantă poveste de iubire dintre pictorul Arnold Daghani și Daniela Miga, membră a renumitei familii constănțene.
Cartea, apărută la Editura "Europolis", prezintă scrisorile lui Daghani către Daniela, traduse cu finețe din engleză în română de către Michaela Roșioru, în timp ce Florica Cruceru ne introduce, prin prefață și cronologie, în viața celor doi protagoniști.
Așa cum ne arată Florica Cruceru, pictorul Arnold Daghani nu este foarte cunoscut în România, lucru explicabil printr-o incursiune rapidă în viața artistului: s-a născut la Cernăuți, Bucovina, România, pe numele de Arnold Corn. Ulterior, și-a luat numele Daghani (în ebraică însemnând "corn", deci rămâne fidel semnificației numelui său). Urmează studii de pictură după absolvirea liceului - se căsătorește, în 1940, cu Ana Rabinovici, originară din Piatra Neamț, alături de care se stabilește, un an mai târziu, la Cernăuți. Este deportat, în 1942, în Transnistria, pentru muncă forțată, ajungând în lagărul de exterminare de la Mihailovka. Talentul artistic îi este apreciat de ofițeri, care îl solicită să le facă portrete și, ulterior, este trimis să execute un mozaic pentru locuința unui ofițer dintr-o localitate vecină, Gaisin. De aici fuge, cu ajutorul unui sătean, alături de soția sa, trecând Bugul și ajungând în ghetoul de la Berșad. Se repatriază la București în 1944, aducând cu sine peste 50 de lucrări realizate în lagăr. Deși este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, nu expune, fiind nevoit să predea lecții de limba engleză, ocazie cu care o cunoaște pe Daniela Miga. Acesta este momentul în care începe o frumoasă și durabilă prietenie între cei doi. Daghani părăsește, însă, România, stabilindu-se în Israel, dar îi lasă Danielei câteva sute de lucrări. "Trebuie să mă gândesc la momentul când trenul a plecat din gară cu toată viteza. Asta a fost propria mea înmormântare", scria Daghani.
Prima sa expoziție are loc în 1956, în Foaierul Cultural al Ambasadei Franței la Haiffa. Mai expune încă o dată, dar cariera sa stagnează. Nu este descurajat, lucrând intens fără să expună sau să vândă. Realizează, fără onorariu, vitralii și icoane pentru biserici ortodoxe sau catolice, fiind acuzat de o anumită orientare către ortodoxism și bizantinism. Părăsește Israelul în 1960, el și soția sa devenind apatrizi și, un an mai târziu, se stabilește în Franța. În 1978 se stabilește în Anglia și primește cetățenie britanică. În 1984 i se organizează marea retrospectivă dorită o viață și moare un an mai târziu.
Pe Daniela Miga, Florica Cruceru a cunoscut-o în 1986: "Avea încă, la cei 69 de ani, delicatele ei trăsături, care i-au inspirat pe cei doi sculptori să-i nemurească, unul în bronz, celălalt în marmură, chipul; și mai avea absolut neschimbați strălucitorii, frumoșii săi ochi albaștri – albastrul ochilor de in – cu reflexe ușor violacee. Nu am putut afla unde va fi ajuns portretul în bronz semnat de Alexandru Călinescu; cel al lui Gheorghe Anghel așteaptă în depozitul Muzeului de Artă să fie expus", scrie Florica Cruceru în prefața cărții.
Povestea de iubire dintre cei doi se poate observa izbucnind în prima parte a scrisorilor trimise de Daghani, din Israel, când Daniela avea 41 de ani. Interesată de corespondența dintre cei doi, Florica Cruceru povestește cum a multiplicat scrisorile lui Daghani către Daniela la unicul centru de copiere al Constanței, din vremea aceea, cel al Institutului Superior de Marină "Mircea cel Bătrân": "Daniela mi-a înmânat scrisorile cu încredere, dar și cu oarecare strângere de inimă. Nu-i plăcea «să trăiască fără să le aibă în preajmă» - cum spunea – fapt pentru care i le-am înapoiat foarte repede, după copiere".
Un rol important în menținerea relației scripturale dintre Daghani și Daniela l-a avut chiar soția pictorului, Ana. Aceasta a acceptat legătura dintre cei doi și, mai mult decât atât, îi scria ea însăși Danielei, atunci când Daghani s-a îmbolnăvit.
Cei 23 de ani de corespondență dintre cei doi redă tumultul poveștii lor de dragoste - o iubire împlinită poate doar prin artă. Artă și dragoste - cele două fundamente pe care cei doi și-au plasat existența.