Cuptoarele de pâine din satul tradiţional erau, pe vremuri, nelipsite din gospodării

„Atenţia deosebită de care se bucura cuptorul în cadrul gospodăriei este dată de faptul că acesta reprezenta un mijloc prin care se obţinea pâinea familiei, considerată hrană esenţială. În virtutea ocupaţiilor sale domestice, femeia era cea care cocea pâinea, colacii rituali sau alte produse făinoase şi tot ea era cea care se îngrijea de buna funcţionare şi de aspectul cuptorului. Astfel, în preajma marilor sărbători, cuptorul era curăţat, reparat şi lipit, beneficiind în acest sens de o atenţie egală cu cea a casei. În trecut, coptul pâinii era o activitate obişnuită în toate gospodăriile dobrogene. De obicei, pâinea se făcea o dată pe săptămână, în special sâmbăta, în cantităţi mari, care să asigure necesarul familiei în perioada următoare. Pentru a evita evenimente nefaste în cadrul familiei, numărul pâinilor coapte era întotdeauna cu soţ. Obiectele folosite la coacerea pâinii covata, ciurul, tava, lopata erau nelipsite de lângă cuptor”, au explicat muzeografii.