Constanța cosmopolită. Un model de conviețuire interetnică

Multitudinea de lăcașuri de cult pe o suprafață relativ restrânsă, uneori chiar pe aceeași stradă, vine să confirme armonia multietnică ce caracterizează spațiul dobrogean. În Constanța, trăiesc laolaltă români, aromâni, turci, tătari, bulgari, evrei, greci, armeni, ruși, lipoveni, ucraineni, găgăuzi, germani, rromi, italieni, albanezi, sârbi sau maghiari.

Zona peninsulară a Constanței este renumită tocmai datorită lăcașurilor de cult ale diferitelor etnii, foarte apropiate una de alta. Amintim Biserica greacă "Metamorfosis", Moscheea Carol I, Geamia Hunkiar, Biserica armenească "Sfânta Maria", Biserica bulgară "Sfântul Nicolae", Catedrala Ortodoxă "Sf. Apostoli Petru și Pavel", Bazilica romano catolică "Sfântul Anton de Padova" sau Sinagoga.

Etnicii din acest colț de țară au trăit laolaltă, nu au fost mânați de inte-rese obscure, s-au înțeles, s-au respectat, iar copiii au împărțit aceleași bănci sau au copilărit împreună pe străzile vechiului oraș. Pentru acești oameni nu a contat niciodată la ce biserică merge vecinul de Paște sau Crăciun; au contat respectul și bucuria de a fi împreună oameni.

Armonia multietnică - modelul interetnic românesc

Numeroasele popoare, cu nenumărate credințe, foarte ciudat amestecate, s-au înțeles întotdeauna. Nu au fost dispute interne de netrecut, iar această armonie a devenit modelul interetnic românesc.

Cosmopolitismul acestui oraș s-a văzut încă din antichitate, iar întreaga zonă a Dobrogei este caracterizată de un mozaic de culturi. Sunt sate întregi dobrogene unde locuiesc lipoveni ori armeni, greci, turci și tătari, unde, dacă te vei adresa, întotdeauna ți se va răspunde în limba română. Etniile se respectă și au reușit să își păstreze obiceiurile, buna înțelegere și respectul reciproc.

Președintele Comunității Elene "Elpis" Constanța, Anton Traian Antoniadis, ne-a declarat că acest ținut este tărâmul multiculturalismului românesc: "Trebuie să recunoaștem că pe tărâmul dintre Dunăre și Marea Neagră există tendința spre omul cosmopolit, tocmai fiindcă este trecut prin atâtea stăpâniri: geto-dacă, grecească, romană, bizantină, munteană, turcească, bulgară etc. Fiecare dintre aceste grupuri etnice deținea propriul lăcaș de cult, precum și școlile ridicate în jurul lor. Exista și geamie, și sinagogă, și biserici ortodoxe (românești, armenești), catolice și pentru protestanți și pentru a arăta armonia, pe o suprafață de câteva sute de metri, se aflau geamia Hunchiar, biserica Metamorfosis, sinagoga sefardo-romaniotă și biserica armenească. Dintre biserici, se evidenția cea greacă, fiind și cea mai veche dintre toate, beneficiind în plus de o amplasare frumoasă, vizavi de școlile grecești și lângă teatrul grecesc Elpis".

Antoniadis a subliniat că orașul, în totalitatea sa, este un mozaic în care trăiau, într-o admirabilă armonie, toate neamurile Europei și ale Orientului Apropiat, vorbind fiecare limba patriei sale și practicându-și religia: "Lumea este într-o continuă mișcare, un echilibru poate greu de obținut pentru fiecare, iar acest echilibru al unei bune conviețuiri interetnice nu poate să fie decât spre binele unei comunități, pentru înțelegerea fiecărei persoane cu care te întâlnești pe stradă, pentru crearea unei realități în care să primeze respectul și corectitudinea. Anii dinainte de Revoluție au pus o covârșitoare amprentă asupra fiecărei etnii, dar cu bucurie putem observa că principiile sănătoase au rămas la fel".