Ciudățeniile metodologiei concursului pentru ocuparea funcțiilor de directori în unitățile de învățământ

La prima vedere gândită cu de-amănuntul, metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct în unitățile de învățământ preuniversitar de stat naște câteva semne de întrebare.

La art. 9 se precizează că este respins și nu mai are voie să participe la concurs candidatul dacă nu îndeplinește condițiile sau îi lipsesc documente din dosar. În schimb, are voie să ceară analizarea situației și remedierea erorilor de natură tehnică. Oare cum se remediază acestea? Ori se fac că nu văd că nu îndeplinește condițiile ori i se dă voie să completeze dosarul (?!?). Păi dacă vrei să fii director, ai o listă de condiții de îndeplinit și de documente obligatorii de pus în dosar. Despre ce erori de natură tehnică ar putea fi vorba?

La art. 12, lit. a) Proba scrisă - care constă în rezolvarea de către candidați, în maximum 120 de minute, a unui test standardizat cu 50 de itemi, cu un singur răspuns corect - se evaluează în prezența candidatului și a observatorilor, dar contestațiile se rezolvă fără candidați/observatori. Fiind grilă, candidatul vede baremul pe loc, asistă la evaluare. Oare ce ar mai putea contesta și mai ales de ce?

Tot la art. 12, lit. b) se prevede că, în cadrul interviului - cu durata de 60 de minute -, candidatul prezintă strategia de dezvoltare a școlii, apoi i se dă o situație-problemă de rezolvat, stabilită de comisie, conform atribuțiilor.

Întrebarea e cum se evaluează rezolvarea situației-problemă: o grilă sau ce altceva? Și cine stabilește corectitudinea rezolvării, mai ales că vorbim despre legislația din învățământ, care se știe cât este de... stufoasă? Pentru că din comisie fac parte un inspector – care, teoretic, ar trebui să cunoască management, doi profesori - care pot sau nu să fie în temă, reprezentantul autorității locale – care cel mai probabil nu cunoaște rezolvarea „legislativă” a situațiilor-problemă din școli, chiar dacă face parte din consiliul de administrație, și celebrul HR-ist de la mari companii - care n-are treabă cu învățământul, ci cu resursa umană.

Cât despre „competențele digitale, pe baza utilizării calculatorului”, nu se precizează ce se evaluează? (word, ppt, zoom?)

La stabilirea punctajului este acceptată o marjă de maximum trei puncte diferență dintre opiniile membrilor comisiei, iar dacă e cazul, speța va fi mediată de președintele comisiei de concurs, adică un inspector va decide de fapt nota.

Dacă sunt diferențe și după mediere, se elimină notele aflate la distanță de medie. Păi cine ar putea să pună note „necorespunzătoare”? Singurii care știu ce e cu... specificul școlii (cine-i agreat sau nu) - profesorii.

E bine, totuși, că în cazul interviului contestațiile se rezolvă în alt județ. Cu condiția să fie înregistrările de bună calitate.

Ce se întâmplă în caz de note egale

La art. 21, alin. 3 „În cazul obținerii de note egale de către candidații pentru aceeași funcție, se aplică, în ordine, următoarele criterii de departajare:

a) Punctajul la proba de interviu. Este declarat «reușit» candidatul care are punctajul cel mai mare la proba interviu.

b) Unitatea de învățământ la care este titular. Este declarat ”reușit” candidatul care este titularul unității pentru care candidează.

c) Gradul didactic. Este declarat «reușit» candidatul care are gradul didactic cel mai înalt”.

Păi, primul criteriu de departajare e interviul, adică o probă subiectivă, iar proba scrisă, care clar este mai obiectivă, nu se ia în calcul.

Al treilea criteriu - gradul didactic, de unde reiese? Să fi fost o scăpare la art. 8 lit. h) „adeverință, eliberată de unitatea de învățământ în care este titular, din care să reiasă și vechimea în învățământ, obținerea calificativelor «Foarte bine» în ultimii 2 ani școlari încheiați lucrați efectiv la catedră sau în funcții de conducere, îndrumare și control, precum și faptul că nu a fost sancționat disciplinar în ultimii doi ani școlari anteriori anului desfășurării concursului”.

Și încă un „amănunt”. După lecturarea noii metodologii, au existat comentarii legate de întârzierea cu care va fi făcută publică bibliografia: „Un profesor care lucrează nu are timp să parcurgă și să aprofundeze bibliografia într-o lună. Începutul anului școlar este totdeauna foarte aglomerat. Privilegiații știu deja bibliografia, vor ști și subiectele, iar mulțimea de rând trebuie să frunzărească bibliografia în timp record, pe fondul supraîncărcării cu activitățile specifice debutului anului școlar”. Atuul celor care vor să-și reînnoiască mandatul.

Simona ANGHEL