Cetatea Capidava, redată circuitului turistic dobrogean

Joi, 17 Septembrie 2020
948
Cetatea Capidava este un loc în care, dacă nu aţi ajuns până acum, ar trebui să mergeţi neapărat. Fiind de o importanţă deosebită pentru istoria Dobrogei, Consiliul Judeţean Constanţa a demarat un proiect intitulat „Restaurarea, consolidarea, protecţia, conservarea şi punerea în valoare a sitului arheologic cetatea Capidava”.

Cercetările arheologice au fost încheiate de specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa încă de anul trecut, iar zilele trecute au fost finalizate şi lucrările de restaurare şi conservare. Aşa că, în scurt timp, cetatea Capidava va reintra în circuitul turistic dobrogean.



Situată la o distanţă aproximativ egală între cetăţile Axiopolis (Cernavodă) şi Carsium (Hârşova), cetatea Capidava a fost construită la începutul secolului al II-lea p.Chr., în timpul împăratului roman Traian. Izvoarele istorice şi arheologice ne semnalează existenţa cetăţii Capidava în perioada în care Dobrogea se afla sub stăpânirea Imperiului Roman.

Potrivit directorului general al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC), cerc. şt. dr. Sorin Marcel Colesniuc, cetatea a fost construită peste o aşezare getică, un important centru comercial al daco-geţilor aflaţi de-o parte şi de alta a Dunării. Forma cetăţii Capidava este patrulateră, cu laturile lungi orientate de la nord-vest către sud-est.

Castrul a fost construit de detaşamentele Legiunii V Macedonica şi Legiunii XI Claudia.



„Ulterior, în cetatea Capidava au fost cantonate mai multe trupe militare. În veacurile care au urmat, Dobrogea a fost atacată de popoarele migratoare. Către sfârşitul secolului al III-lea, Capidava a fost distrusă de carpo-goţi, după care a fost refăcută, noile ziduri fiind exact cele pe care le putem vedea în prezent. O nouă distrugere (datată în anul 337) a fost confirmată de cercetările arheologice. Refacerea care a urmat s-a bazat pe rolul defensiv al fortificaţiei. Mari distrugeri au provocat cetăţii Capidava şi hunii, în secolul al V-lea. Cu prilejul noii refaceri, în zidurile de apărare au fost încastrate vechi elemente arhitectonice precum: capitele, arhitrave, inscripţii, reliefuri de cult sau funerare şi chiar şi câteva statui. Atacurile armate ale avarilor şi slavilor, de la sfârşitul secolului al VI-lea, dar şi un puternic cutremur, au distrus definitiv cetatea Capidava. La începutul secolului al VII-lea p. Chr., Capidava a fost părăsită de ultimele corpuri de trupe care mai supravegheau zona”, a declarat directorul, pentru „Cuget Liber”.

Un vas ceramic vorbeşte despre cea mai veche atestare a limbii române

Acesta a precizat că, mai târziu, cu prilejul reorganizării graniţelor imperiului, Cetatea Capidava a revenit în atenţia administraţiei Imperiului Bizantin. Astfel, peste ruinele vechii fortificaţii s-a construit o cetate ţărănească de stratiotoi (ţărani grăniceri). Noua cetate a fost înconjurată de un zid de piatră cu pământ. Acesta, a explicat specialistul, se afla pe traseul vechii incinte şi era dublat de un şanţ de apărare. Aşa se face că până în secolul al XI-lea, cu mai multe refaceri succesive, Capidava a rămas un punct de apărare a graniţei Imperiului Bizantin. În secolul al XI-lea, invazia pecenegă a pus, însă, capăt istoriei cetăţii Capidava.



„Prin urmare, timp de aproape cinci secole Capidava a fost, în primul rând, o staţiune militară. Inscripţiile descoperite în această zonă confirmă acest lucru. Primele cercetări arheologice au fost întreprinse la Capidava de arheologul Grigore Florescu, în anul 1924. Cu unele întreruperi, cercetările arheologice sistematice s-au desfăşurat timp de aproape un secol. Capidava este considerată de specialişti ca fiind un şantier-şcoală. Pe acest şantier au participat, la orele de practică arheologică, zeci de generaţii de studenţi, care au devenit, ulterior: arheologi, restauratori sau conservatori”, a adăugat directorul.

Colesniuc a mai declarat că, în anul 1967, la poalele Cetăţii Capidava a fost descoperit celebrul vas ceramic, datat la sfârşitul secolului al X-lea, cu inscripţia Petre. Pe vas erau imprimate mai multe litere greceşti, dar singurul cuvânt întreg era Petre. Specialiştii consideră că aceasta este, de fapt, cea mai veche atestare a limbii române. Vasul a fost descoperit de un cetăţean pe nume Petre, care locuia în satul Topalu, în secţiunea arheologică unde săpa arheologul Petre Diaconu. 






Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.241 secunde