Ce comoară ascunde Biserica "Sf. Gheorghe"

Duminică, 18 Martie 2012
5222

Articole de la acelaşi autor

Marele pictor Nicolae Tonitza a lăsat în urma sa o adevărată comoară la Constanța. În Biserica "Sf. Gheorghe", sub straturi de funingine, răsar picturi de o valoare inestimabilă, însă, din nefericire, acestea se degradează de la an la an, iar în lipsa unei restaurări, frescele prețioase riscă să piară definitiv. Potrivit directorului Muzeului de Artă Constanța, criticul de artă Doina Păuleanu, toți marii noștri creatori din perioada modernă au făcut pictură de biserici, considerând chiar ca o datorie să facă nu numai pictură modernă, ci să continue și tradiția picturii noastre religioase. În drumul spre consacrare, artiștii începeau prin a face pictură bisericească, studiind serios această tehnică. Pictura din biserica "Sf. Gheorghe" este un experiment încercat de Nicolae Tonitza, acela de a crea o pictură bisericească îmbinând modernismul și tradiționalismul în același timp. "Este un experiment care nu a durat, un experiment pe care l-au făcut marii noștri pictori din zona modernului; apoi, s-a revenit la tradiția bizantină. Acum se pictează din nou în tradiție bizantină, pe canoane bizantine, scene bizantine, proceduri bizantine. Deci, a fost o încercare, însă, în această mare încercare, care durat câteva decenii, aproape un secol, unde s-a înscris și Tonitza, care a reușit să lase la Constanța o pictură cu adevărat valoroasă", ne-a declarat Doina Păuleanu. Aceasta mai spune că Tonitza, făcând de felul lui pictură laică, cu greu se putea adapta picturii bisericești. El a încercat să facă o sinteză între scenele picturii laice și scenele religioase. Tocmai aceasta este motivul pentru care a ieșit un experiment destul de interesant. Tonitza este un mare pictor al nudurilor, al portretelor, al copiilor, al peisajelor, nu este un mare pictor de biserică, dar el a încercat să adapteze viziunea occidentală la tradițiile românești. "Nu sunt mari izbânzi în plan artistic" "Pentru că ceea ce încercau ei să facă era foarte greu, picturile nu sunt mari izbânzi în plan artistic, dar sunt încercări ale unor artiști care doreau din tot sufletul să înțeleagă spiritul tradițional al artei și în același timp să nu fie nici în urma occidentului. Asta este ceea ce s-a întâmplat acum cu pictorii acelor vremuri", precizează Doina Păuleanu. Nicolae Tonitza a pictat mai multe biserici. Biserica din Constanța a fost a cincea, fiind penultima. Pictura din Constanța a fost realizată într-o perioadă de maturitate artistică, el pictând biserica între anii 1930 - 1931, la vârsta de 44 de ani, în plină maturitate creatoare, încetând din viață la 54 de ani, în anul 1940. O afacere profitabilă, dar cu scandal Pentru comanda picturii din Constanța, Tonitza s-a străduit foarte tare să primească un contract. Motivul este simplu: se câștigau foarte mulți bani. Avea o situație materială foarte grea, având mari probleme cu copiii, cei trei ai lui și încă șase în grijă, el fiind singurul care aducea bani în casă. Pe toată perioada șederii lui la Constanța, doi ani, Tonitza a avut mari scandaluri. În primul rând cu autoritățile, căci nu primea banii la timp pentru pictură, și în al doilea rând cu colegii săi. "Trebuie cunoscut faptul că biserica «Sf. Gheorghe» nu a fost pictată doar de un singur artist, ci de un grup format din trei persoane: Nicolae Tonitza, Constantin Buiuc și Constantin Bacalu. Într-o primă fază, cei trei au lucrat împreună, însă Tonitza a avut ceva de împărțit și cu colegii săi. Aceștia considerau că banii trebuie împărțiți la trei, însă el era și cel care a adus programul de pictură, cel care venea cu ideile, cu organizarea șantierului, etc., dar și cel care a pictat cel mai mult. Tonitza era de fapt șeful șantierului, el fiind cel mai cunoscut dintre artiști, căci el lua deciziile, ceilalți pictori jucând după regulile sale. În urma certurilor dintre cei trei, contractul s-a întrerupt, biserica fiind continuată mai târziu de către un alt pictor, diferențele fiind foarte vizibile între picturi", menționează directorul Muzeului de Artă. Pictura riscă să dispară. Cine o poate salva? Procesul de restaurare al unei picturi este foarte dificil. Pictura bisericească, în cazul de față, se restaurează în funcție de suportul și tehnica după care este făcută. Restauratorul trebuie să folosească tehnica pe care a folosit-o artistul inițial, să aleagă culorile pe care le-a ales artistul și - mai important - trebuie să cunoască cum reacționează culorile în timp, ca ele să îmbătrânească la fel ca și porțiunea restaurată.Pictura a fost restaurată o singură dată, în 1956, de preotul paroh de atunci și de fiica lui, acum în vârstă de 75 de ani. "Pictura necesită restaurare, noi am căutat să păstrăm condiții atmosferice cât mai prielnice, chiar dacă a costat foarte mult încălzirea bisericii, trebuie să fie o temperatură constantă, tocmai pentru a nu fi diferențe mari de căldură și să se protejeze. Este foarte afumată, căci în urmă cu mai muți ani biserica era încălzită cu sobe", a declarat, pentru "Cuget Liber", Lucian Săfteanu, preotul paroh al bisericii "Sfântul Gheorghe". În primul rând, decizia de restaurare a bisericii ține de biserică. Însă, pentru a face asemenea lucrări, trebuie să ai bani. Fondurile sunt destul de greu de accesat, iar preotul spune că, în toamnă, se vor face niște demersuri, "și atunci, poate cei care ne prezintă orașul la București ne vor putea ajuta și pe noi". Nici Ministerul Culturii, nici mai-marii bisericii nu au bani pentru restaurare. Mai mult, prețiosul așezământ nu este inclus în vreun circuit turistic, pentru a produce fonduri. "Inițiativa trebuie să pornească de la preotul paroh și să meargă până la Patriarhie. Este un monument de arhitectură, istoric, așa că Ministerul Culturii are un mare aport în acest sens de a salva monumentul", susține dr. Adrian Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei, București.

Pagina a fost generata in 0.207 secunde