Care sunt tradițiile și obiceiurile astăzi, în ziua Înălțării Domnului

Astăzi, 17 mai, creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Domnului. În calendarul popular, în această zi de joi, din cea de-a șasea săptămână de la Paște, este sărbătorit Ispas, personaj mitic despre care se spune că ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor celor morți la cer. Deoarece se spune că Ispas ar fi fost un om vesel, este bine ca și credincioșii să-i urmeze exemplul. Dacă până acum, credincioșii s-au salutat cu formula "Hristos a Înviat!" / "Adevărat a Înviat", astăzi ei își spun "Hristos S-a Înălțat!" și își răspund "Adevărat că S-a înălțat". 

După Ispas, credincioșii se salută în mod obișnuit și nici nu mai mănâncă ouă roșii. De Ispas, femeile care au în familia lor morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu, pentru ca sufletele morților, care se înalță la cer în această zi, să aibă merinde pentru drum. În drumul lor spre cer, unele suflete se pot rătăci, iar dacă ele rămân pe pământ se pot transforma în strigoi sau moroi. 

De aceea, în noaptea și ziua de Ispas se culeg și se sfințesc flori, frunze și ramuri de nuc, alun, paltin și leuștean. Vitele, dar și oamenii se bat cu leuștean, pentru a-i ține pe strigoi departe, iar fetele și femeile se încing peste mijloc cu această plantă terapeutică. De asemenea, pentru alungarea spiritelor se sună din buciume. De Ispas sau de Înălțare, în lumea satului tradițional, în Banat, dar și unele părți din Transilvania, se făceau nedei, sărbători la care participau tot satul, iar uneori și satele vecine, dedicate în special tinerilor. Tot în această zi se făceau celebrele târguri de fete, dintre care cel mai cunoscut este cel de la Blaj, în care tinerele își aducea zestrea și podoabele. De la Înălțare și până la Rusalii, jucau cetele de călușari, prin sate și prin orașe, dansul lor având rolul de a-i proteja pe oameni de strigoaice sau iele.

Se spune că de Ispas este și Paștele Cailor, aceasta este singura zi din an în care ei mănâncă pe săturate, dar numai un ceas, apoi se culcă și dau din cap, semn că s-au îndestulat. Însă deoarece o oră nu înseamnă prea mult, oamenii consideră că Paștile Cailor este unul care nici nu ar exista, iar de aici vine și expresia "La Paștile Cailor", cu sensul de niciodată.

Potrivit reprezentanților Muzeului de Artă Populară din Constanța, se spune că Maica Domnului când era gata să-L nască pe Iisus, caii tropăiră, accentuându-i durerile, iar după ce L-a născut și L-a culcat în iesle, în timp ce boii s-au culcat liniștiți, caii au mâncat fânul din ieslea în care era așezat Pruncul. De aceea, Fecioara Maria i-a binecuvântat pe boi, iar pe cai s-a supărat și i-a blestemat să nu se mai sature de mâncare decât o dată pe an, iar atunci doar un ceas, în ziua de Ispas, când va fi și Paștele lor.

În tradiția populară, de Înălțare este ultima zi în care se mai poate semăna porumbul, deoarece după această dată el nu mai rodește. Tot azi se sacrifică mieii și se taie părul din vârful cozilor la vitelor cornute, se urcă boii și juncanii la pășunile montane și se însemnează mieii, prin crestarea urechilor.