Interviu cu profesorul Constantin Caragea:

CARAGEA: "Învățământul s-a stricat din cauza libertăților exagerate!"

Duminică, 18 Noiembrie 2012, 15:49
2943
Existența învățământului constănțean a fost marcată de-a lungul anilor de nume care se identifică cu excelența, profesori ce au scris istorie prin generații de absolvenți care astăzi, din păcate, impresionează peste hotare.

După 36 de ani de activitate la Colegiul Național "Mircea cel Bă-trân", chiar dacă s-a pensionat în anul 2003, prof. Constantin Caragea (72 ani) a continuat activitatea cu clasele, la catedra de matematică, încă doi ani. În aceste decenii de catedră, un an a fost director al colegiului, dar și inspector de specialitate matematică.

- De ce ați fost doar un an director?

- Sincer, am încercat să scap cât mai repede, pentru că nu mi-au plăcut funcțiile de conducere. Trebuia să lucrez cu oameni care nu totdeauna sunt serioși, îi mai pedepseam și nu-mi cădea prea bine, pentru că nu voiam să intru în relații rele cu colegii. Dar dacă ei nu se supuneau regulamentelor și corectitudinii unui profesor, îi citam ca nesupuși în consiliul pedagogic. Nu se putea lua nici din salariu, nici să-i dai afară. Mie îmi plăcea să fac matematică, să lucrez cu elevii.

- Salariile pe vremea aceea răsplăteau efortul la catedră?

- Erau mici, dar ne ajungeau, ne satisfăceam nevoile cât de cât. Niciodată n-am suferit după bani. Evident, că am făcut și ceva lecții în afara orelor de curs, care mai completau veniturile. Nu pot să spun că am suferit. Știind matematică, lumea apela la mine.

- Ce amintiri vă leagă de primii ani la catedră?

- Prin repartiție guvernamentală, am fost repartizat la Liceul nr. 4, care era situat în Piața Chiliei. După șase ani, cei de la "Mircea" căutau un profesor pentru o clasă specială de matematică, iar inspectorii de specialitate care știau ce pot m-au propus. Am condus prima clasă specială de matematică din județul Constanța. Vorbim de anii 1970-1973. În această clasă, se strângeau cei mai buni elevi la matematică din tot județul, care avuseseră deja rezultate la concursuri și olimpiade. Pe vremea când clasele erau de 40 de elevi, aceasta era formată numai din 26, cu multe ore de matematică. Au ieșit și câțiva profesori printre ei, fetele mai ales, dar băieții au făcut Automatică sau Electronică și majoritatea sunt în străinătate. Care n-au fugit înainte de 1989, imediat după, au găsit joburi bune și au plecat. Am elev care a predat la Princeton, Paul Horja, iar acum este la o universitate de prestigiu din Carolina de Nord.

- Făcând o comparație în timp, cum se vede, din perspectiva dvs., sistemul de învățământ românesc?

- În primul rând, calitatea profesorilor a degenerat. Profesorii tineri de acum nu mai sunt la calitatea la care a fost generația noastră: Sava, Țifrea, Andrei și alții. Cei sub 40 de ani s-au făcut profesori de matematică pentru că nu prea aveau ce să facă altceva. Pornind de la profesori, multe lucruri s-au stricat, cum ar fi condițiile de libertate în liceu, în viața de familie: copilul nu trebuie atins, nu trebuie certat, nu trebuie pedepsit. Li s-au dat prea multe drepturi. Dacă profesorul e cunos-cut ca integru, poate oricine să vină peste el, n-are ce să-i facă Inspectoratul, că el a fost drept.

Profesorii au luat și obiceiul să dea 10 la toți, de-aia sunt supărat pe ei. Metoda asta de admitere la liceu și în facultate pe baza rezul-tatelor a stricat complet învăță-mântul. I-a făcut pe profesori, la presiunea părinților sau mai știu eu cui, de milă, să dea numai 9 și 10. Pe vremea mea, dacă exista un singur 10, chiar și la clasele speciale. Trebuia să fie cu premiu la olimpiada națională ca să aibă media 10. La câțiva ani după pensionare, m-am dus la o serbare a unei clase în care 10 inși erau cu media 10 generală. Hai, mă, dă-o-ncolo de treabă, că nu pot fi chiar 10 inși premianți de tipul acesta. Eu până am ieșit la pensie, deși începuseră clasele astea cu medii de 10, cam din 2002, la mine au ieșit copiii cu medii de la 5 la 10. Mai scârțâiau unii că se duc cot la cot cu ăia de la clasa ailaltă, dar pe mine nu m-a interesat. Și cu toate acestea, copiii nu plecau de la mine, pentru că le dovedeam obiectivitate. Mai lăsam și corijenți, dar la Liceul "Mircea" erau copiii buni. Însă la Liceul 4 lăsam un sfert din clasă, iar dintre aceștia jumătate repetenți. Eram neîndurător și astfel mi-am câștigat și o poziție solidă ca profesor.

Apoi, reducerea masivă a programelor la matematică. Acum se face pe jumătate față de cât făceam noi. Păi, copiii ăștia trebuie lăsați numai să se joace? De aceea au și atât de mult timp pentru calculator, pentru că nu mai au lecții.

- Considerați actualul ba-calaureat un examen greu?

- Nici pe departe. A devenit un examen serios acum. Tot timpul m-am luptat cât am fost profesor sau, mă rog, mi-a părut rău că nu-i un examen serios. Erau subiecte ușoare, se copia masiv, elevi de-ai mei cărora de-abia le dădeam 5 la clasă obțineau la bac 9 și 10. M-am certat cu un profesor cu care nu vorbesc nici acum că i-a lăsat să copieze. Sunt întru totul de acord cu actuala supraveghere strictă. Și subiectele sunt mai grele, dar nu ieșite din comun, din materia care trebuie predată și însușită. Acum notele sunt reale! Sunt de acord ca nota de la Bac să fie pusă undeva, în afară de un examen al facultății, la fața locului. Nota de la Bac de acum 10 ani era falsă! Eu n-aș fi făcut un bacalaureat profesional, ci mai repede pe vreo trei tipuri, specific pentru valoarea fiecărei facultăți. 


Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2723 secunde