Când ne vin colindătorii?

Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor într-un scenariu compus din texte ceremoniale, dansuri, gesturi, interpretate în casă, pe ulițe, de o ceată bine organizată în sensul acesta. 

Iar dacă sărbătorile pre-creștine cu cele creștine s-au suprapus, și obiceiurile s-au combinat. Inclusiv colindele. Cele religioase, cu origine literară de cele mai multe ori despre Isus, și colindele profane (sau lumești, cu cele adaptate de colindători la situația celor în fața cărora le cântă. Peste unele colinde s-a suprapus elementul creștin, povestea Nașterii Domnului mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu. 

Între tipurile și temele colindelor pe care le veți regăsi în textele foarte cunoscute, mai ales în cele adunate din lumea satului și popularizate de Ștefan Hrușcă, sunt: gazda trezită de colindători "Sus boieri nu mai dormiți, vremea e să vă treziți…", gazda și colindătorii "Am venit aici la voi, cum e datina la noi…", Rugămintea de a fi primiți în casă "Deschide ușa creștine", cererea darurilor "Ne dați, ne dați, ori nu ne dați?", gazda plecată la vânătoare "Domn Domn să-nălțăm"- aici, scopul vânătorii este blănița-scutec care să-L protejeze pe Noul Născut.

Obiceiul era să se pornească cu colindul cel mai devreme în ajunul Ajunului - pe 23 decembrie, dar cum toată sărbătoarea s-a extins, în timp, până spre 1 decembrie, și colindele încep mai devreme de ani buni. Între cele mai cunoscute și cele mai cântate colinde creștine de Crăciun sunt "Steaua" cu care se merge musai numai în seara de Ajun și de Crăciun, "Trei crai de

la răsărit", "Domn Domn să-nălțăm" și "Astăzi s-a născut Hristos".