Demisia Magdei Tiță din funcția de președinte al comisiei de concurs pentru funcția de director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie a "prelungit" mandatul actualului interimar Traian Cliante, care și-a depus candidatura în cursa pentru această funcție, alături de colega sa Delia Roxana Cornea și universitarul Marian Zidaru.
Traian Cliante și-a început activitatea în MINAC în anul 1975. A urmat cursuri de muzeografie, de restaurare, specializări care i-au permis să aibă o viziune mai amplă asupra unei instituții muzeale. Până prin 1978 a făcut restaurare, iar la ora actuală face parte din colectivul de cercetare al Tomisului. A fost responsabil al unor secții din muzeu, înainte de Revoluție fiind numit director adjunct, pentru o perioadă de doi ani și jumătate, după moartea memorabilului Adrian Rădulescu.
- Ce v-a determinat să vă depuneți candidatura pentru acest concurs?
- Inițial, nici nu am vrut să mă gândesc să particip la acest concurs, dar sunt lucruri în acest muzeu care nu mă încântă atunci când le aud și care m-au ambiționat. Din păcate, există o "specializare" care dăunează funcționării unui muzeu. Spre deosebire de un institut de cercetare, unde toți angajații fac numai asta și unde se ocupă mai puțin de partea care presupune activități muzeale, sau chiar deloc, aici, baza activității înseamnă administrarea obiectivelor pe care le avem în Constanța, dar și în județ. Sunt puține complexele muzeale din țară care au atâtea expoziții, iar toate acestea implică niște colective. E adevărat că activitatea din ultimii ani a lăsat de dorit, în ciuda patrimoniului imens care trebuie gestionat și valorificat. Dacă într-o vreme ne zbăteam cu lipsa totală de interes a autorităților, în ultimii ani nu putem spune că relațiile au fost mai bune, dar am rămas mult în urmă și la capitolul acesta. De aici și problemele de imagine…
- Să înțeleg că am intrat deja în obiectivele planului managerial?
- Exact. Avem probleme legate de organizarea activității în general, de aceea, este necesară o regrupare a colectivelor care trebuie să se ocupe de anumite aspecte ale muzeului. E bine să participăm și la sesiuni, și la congrese, Constanța este bine văzută în plan național, dar obligatoriu trebuie să ne ocupăm și de celelalte lucruri. Puțină lume mai știe, dar muzeul, din Constanța, era în centrul atenției în anii ’60-’70 și nu puține erau personalitățile lumii care ajungeau în România și la Constanța să vadă Muzeul de antichități de aici. Este suficient să amintesc de președintele Franței - Valery Giscard d’Estaing, sau cancelarul Germaniei - Willy Brandt, sau secretarul general al ONU. Congresele de la Constanța de tracologie sau epigrafie, altele la nivel european, ofereau imaginea unui puternic centru de cercetări în ceea ce privește valorificarea patrimoniului arheologic. Nu ascund gândul că mi-aș dori să aduc chiar actuala expoziție la nivelul altora, moderne, care să stârnească curiozitatea publicului larg. Apoi, de prea mulți ani expoziția din partea de sus a fost demontată și nu o mai prezentăm publicului, deoarece există dispute politice și ideologice și chiar personale. Sunt probleme care nu pot rămâne la infinit nerezolvate. Nu se poate să stai cu o expoziție desfăcută într-un muzeu și să n-o refaci nu știu câți ani. De asemenea, îmi doresc să refacem secția de istorie medie-modernă și contemporană care a existat în acest muzeu și a avut contribuția ei deosebită la evoluția instituției până la un moment dat.
- Sunteți de acord că acestui muzeu i-a lipsit o mână de fier, iar orgoliile au măcinat valoarea instituției?
- Exact asta s-a întâmplat, și nu numai acum. Dar în ultimii șapte-opt ani, s-au creat niște vârfuri, niște echipe care au uitat să lucreze cu celelalte echipe. Nu poți să duci o linie la bun sfârșit, pentru că în momentul în care se ciocnesc atâtea interese - luând ca paravan niște idei și niște procedee, teme - nu reușești să faci ceva. Trebuie să vă dau dreptate, pentru că, în ultimii ani, autoritatea conducerii muzeului a fost mult slăbită și din interior, cu intervenții din exterior.
- Care intervenții? Din partea autorităților locale?
- Nu neapărat, dar din mediul politic se intervine. În momentul acesta, nu pot să dezvolt acest subiect, pentru că nu vreau să stârnesc și să se creadă că aș ataca pe cel puțin unul dintre concurenți. Revenind, totuși, la muzeu și la problemele existente în județ, nu trebuie să reamintesc ce se întâmplă la Capidava. Știți ce se întâmplă la Histria, unde vrem să prevenim un accident asemănător celui de la Capidava. Nici la Adamclisi nu stau lucrurile chiar așa pe roze, dacă ne gândim la conservarea siturilor, a monumentelor. O durere foarte mare este și Edificiul Roman cu Mozaic, care, alături de mormântul Hypogeu, a intrat în atenția autorităților pentru investiții prin proiecte europene. Sincer să fiu, nici nu-mi vine să cred că, dintr-o dată, aceste obiective intră în atenția autorităților. Nu este meritul nostru, ci al noii echipe de la Consiliul Județean, cu care sperăm să rezolvăm și parțial o parte din problemele pe care le avem. Mai trebuie să facem ceva și pentru readucerea vizitatorilor, care nu mai vin întâmplător. Trebuie să învățăm și de la alte muzee care au o cu totul altă relație cu publicul. Sunt foarte multe de făcut, pentru că suntem rămași în urmă și cu partea de expunere, și cu partea de prezentare a materialelor…