14 noiembrie 1878 - Unirea Dobrogei cu România

Sâmbătă, 14 Noiembrie 2020
717
În secolul al XIX-lea, înainte de unirea Dobrogei cu România, Dobrogea devenise arena de confruntare dintre turci și ruși, aceste războaie provocând mari distrugeri în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră.

Pentru a se îmbunătăți transportul de mărfuri dintre Cernavodă și Constanța (Kustendje), se discuta despre construirea unui canal navigabil, dar și despre construirea unei căi ferate. În perioada 1857 - 1860, societatea britanică „Danube and Black sea Railway Compagny” a construit calea ferată Cernavodă - Constanța. De asemenea, s-a realizat și șoseaua Rasova - Kustendje. În Constanța s-au construit instalații portuare, spații de depozitare etc.

Dovezi ale prezenței românilor în spațiul dobrogean avem din diverse surse istorice printre care sunt și însemnările călătorilor străini, comercianților, preoților, ofițerilor și hărți medievale și moderne. Astfel, în anul 1878, în Dobrogea existau 2.338 toponime turcești și 1.260 românești. Nifon Bălășescu menționa că numărul românilor din 72 de localități dobrogene era de aproximativ 60.000 de persoane.

De asemenea, înainte de unirea Dobrogei cu România, în Dobrogea existau 84 de biserici și patru mănăstiri în 82 de localități. În foarte multe localități funcționau școli românești, în care predau învățători români veniți din stânga Dunării. Ei predau după manuale trimise din România. Dar, Dobrogea era o provincie multietnică și multiconfesională. Alături de români și turci, aici mai trăiau: tătari, bulgari, cerchezi, ruși lipoveni, cazaci zaporojeni, germani, armeni, evrei, romi, unguri, italieni, raguzani și alții. Ion Ionescu numea Dobrogea ca fiind „o Dacie în miniatură”.

De asemenea, Dobrogea avea o mare importanță geopolitică, fapt remarcat de revoluționarii pașoptiști. Ion C. Brătianu preciza, într-un discurs susținut în Senat, în septembrie 1878, următoarele: „Luând Dobrogea, ne deschidem o poartă prin care ne punem în raport cu lumea întreagă și cu Occidentul”. Poetul și publicistul Mihai Eminescu scria în ziarul „Timpul” că argumentele istorice susțineau drepturile României asupra pământurilor dintre Dunăre și Marea Neagră.

Pentru luarea în stăpânire a spațiului dintre Dunăre și Marea Neagră, de către România, a fost constituită Divizia a V-a, ce urma să fie disclocată în Dobrogea. Au fost desemnați, ulterior, și funcționarii care urmau să fie transferați în Dobrogea și a fost desemnată și o comisie oficială condusă de N. Catargi, care avea misiunea de a prelua, de la trupele rusești de ocupație, Dobrogea.



Ceremonial religios şi militar organizat la Brăila


În ziua de 14 noiembrie 1878 a fost organizat, la Brăila, un ceremonial religios și militar, unde a fost prezentat documentul intitulat „Înalt ordin de zi către armata de ocupație a Dobrogei”. Mihail Kogălniceanu a redactat și un document numit „Proclamațiunea M.S. Domnitorului către dobrogeni”. Participanții la eveniment, alături de principele Carol, au trecut pe sub Arcul de Triumf, după care oficialitățile s-au îmbarcat pe vasul „Ștefan cel Mare”, au traversat Dunărea și au debarcat în Dobrogea, la Ghecet. Dobrogenii i-au primit cu entuziasm. De la Ghecet, Carol s-a întors la București, iar trupele și administrația au pornit către Tulcea și Constanța. În Tulcea au ajuns în ziua de 18 noiembrie, iar la Constanța în ziua de 23 noiembrie.

În ziua de 5 decembrie, printr-o telegramă, Mihail Kogălniceanu l-a informat pe domnitorul Carol că „ultima rezistență a autorităților ruso-bulgare a încetat”. Era vorba despre reticența trupelor rusești în a ceda localitățile ocupate și de manifestările ostile ale bulgarilor.

În concluzie, legăturile economice și culturale dintre România și Dobrogea au dezvoltat sentimentul de frățietate etnică și dorința unirii Dobrogei cu România. Se poate spune că, în anul 1878, Dobrogea era deja integrată în circuitul economic, spiritual și național al României. Unirea Dobrogei cu România s-a realizat după războiul ruso-turc din anii 1877 - 1878, război în care România a intrat pentru a-și cuceri, pe câmpul de luptă, independența declarată în Parlamentul României în ziua de 9 mai 1877. Data la care Dobrogea s-a unit oficial cu România este considerată a fi ziua de 14 noiembrie 1878, zi în care s-au organizat, la Brăila, manifestările dedicate luării în stăpânire, de către România, a ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră.

La mulți ani, dobrogeni! La mulți ani, Dobrogea!

Cercetător științific dr. Sorin Marcel COLESNIUC

Director general al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța





Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2451 secunde