Mănăstirea Strunga, locul unde pelerinii pot medita în liniște

Cei care caută o destinație pentru o excursie prin județul Constanța pot merge cu încredere la Mănăstirea "Strunga". În urma

cu 10 ani în aceste locuri era doar o pustietate cu ciulini și șerpi. Astăzi este un loc mirific, un loc ca din basme, o adevărată oază de liniște unde cei care vor câteva momente de rugăciune și meditație le pot avea din plin.

Mănăstirea "Strunga" din comuna Oltina nu are un ctitor anume deoarece a fost creată cu ajutorul pelerinilor din toată țara, oameni milostivi care au dorit să participe la ridicarea unui lăcaș de cult. Poveștile de viață ale maicii starețe Filareta vă vor lăsa fără cuvinte, iar ospitalitatea măicuțelor vă vor face să reveniți.

Mănăstirea "Strunga" a luat ființă în anul 2004, atunci când Înalt Prea Sfințitului Teodosie s-a hotărât împreună cu părintele Exarh Andrei, stareț la mănăstirea Dervent și cu părintele protoiereu Marin Cloșcă ca în satul Strunga (Câșla) să se înființeze un schit de maici, slujbele săvârșindu-se în bisericuța veche a satului cu Hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil".

Numele de "Strunga" provine de la numele satului care este așezat într-o vale înconjurată de dealuri cu ieșire la balta Oltinei. De aproape 40 de ani satul este părăsit, localnicii plecând spre oraș, iar bătrânii trecând la cele veșnice în cimitirul satului așezat pe vârful dealului.

La început, câteva măicuțe au încercat să rămână pe aceste meleaguri, dar condițiile foarte vitrege din această pustietate a Dobrogei le-au făcut să plece spre alte mănăstiri. Cu toate acestea, la data de 1 octombrie 2005, maica Filareta și-a luat inima în dinți, a venit în acea pustietate și n-a mai plecat, ea fiind acum maica stareță a Mănăstirii "Strunga".

"Când am venit aici, era totul pustiu. Era plin de ciulini și de șerpi. Nu a fost ușor, dar am zis că asta este misiunea mea pe pământ, de a ridica o frumoasă mănăstire. M-am rugat mult Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului ca în această pustietate să înflorească o frumoasă mănăstire unde pelerinii să-și găsească o oază de liniște meditând către Dumnezeu. Încă mai este de lucru. Nu pot spune că eu am reușit pentru că eu sunt doar o păcătoasă, pelerinii au reușit ca această mănăstire și tot ce mai este aici să fie clădite", spune maica stareța Filareta cu modestie.

Pe lângă frumoasa mănăstire "viețuiesc" 12 măicuțe, astfel că, aici s-a mai construit un corp de chilii și o imensă Trapeză care are la etaj mansardă de camere pentru găzduirea pelerinilor. Totodată, este în lucru un alt corp cu mai multe camere de găzduire pentru pelerini.

Cine este maica stareță Filareta

Maica stareță Filareta este originară din județul Argeș, dar și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Dobrogea. A lucrat ani de zile ca instructor-educator la Centrul de plasament "Cristina" din Constanța.

"Sunt de loc din Priboieni, județul Argeș. La Strunga am venit de la Constanța. M-am retras la mănăstire la apusul vieții, după moartea soțului meu și după căpătuirea celor doi copii ai noștri. Mai întâi, am fost la Mănăstirea Sfântul Ierarh Modest, din Arhiepiscopia Argeșului, și de acolo, cu vrerea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, am venit în această pustie. Am intrat în monahism din iubire pentru Hristos. Am fost orfană. Mama a murit la 26 de ani, la nașterea unui frate de-al meu, hotărând să-și dea viața pentru viața lui. Tata, de durere, la două săptămâni după plecarea mamei, a murit și el, la doar 28 de ani. Pe mine m-au crescut bunicii. Pentru frumoasele daruri pe care ni le-a dăruit Bunul Dumnezeu, chiar dacă am rămas orfani trei copii, doi în grija bunicilor, iar cel mic la Leagănul din Sibiu, trebuia să fac și eu ceva. N-am știut de fratele mai mic 26 de ani, deși în acest răstimp ne mai întâlniserăm, fără să aflăm că suntem frați", povestește maica stareță Filareta.

Ea spune că numai Bunul Dumnezeu și Maica Domnului i-a ajutat să-și câștige bucata de pâine, pentru ca bunicii să rămână în viață până la adânci bătrâneți, ca să-i poată crește și educa.

"Pentru toate astea, am dorit să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu. Mai ales că mi-a rânduit ca și în familia mea să am o viață frumoasă, plăcută înaintea Mântuitorului. Mi-a dăruit Bunul doi copii, pentru care m-am rugat să-i știu și pe ei slujitorii Lui. Și mi s-a împlinit. Fiul este preot în Tarragona-Spania, pentru comunitatea românească de acolo, iar fiica este căsătorită cu un preot în Eparhia Dunării de Jos, Parohia Schela.

Așa am ajuns eu în monahism din anul 2002. După ce s-a căsătorit și fiica, am considerat că viața mea își află rostul în curtea unei mănăstiri, până voi fi chemată la Domnul", a mai spus maica stareță Filareta.