Vara rachetei

Aștept să văd cum căldura degajată de lansarea primei rachete românești va topi zăpada, va transforma iarna în vară și va transporta în vidul cosmic puținele gânduri bune ale puținilor oameni buni de pe teritoriul planetei România.
Voi fi copilul din Cronicile marțiene, care urmărește cu uimire cum cristalele de gheață de pe geam se topesc și cum apa amestecată cu cenușă se revarsă de pe blocurile vechi și din capetele hoardelor de comuniști incompetenți rămași în viață din simplul motiv că țara noastră nu permite achiziția de arme de foc.
Știu că, pentru acest proiect, cei de la Asociația Română de Cosmonautică și Aeronautică (ARCA) și-au amanetat bunurile, au făcut credite bancare, și-au vândut apartamentele și au cheltuit banii de la nuntă - mi se pare fenomenal că există OAMENI atât de hotărâți să urmeze un vis, să transforme utopia în realitate imediată, fără a cere nimic, fără a cerși voturi, fără a mitui pe nimeni, fără a fura și fără a (se) minți că fac ceva pentru noi toți.
Racheta este a lor, va zbura sau se va prăbuși pentru ei. Dar, fără să vrea, va deveni un mesager al tuturor românilor, un simbol mecanizat, electronic și tăcut pentru cei care vor să FACĂ ceva AICI.
Îi respect pe cei de la ARCA pentru că au riscat totul ca racheta Elena să ajungă în vidul pe care SUA și Rusia au pus monopol.
Ne cerem și noi partea din nimicul în care plutește planeta, căci, până la urmă, este destul spațiu cosmic cât să ajungă la toți.
Acești oameni puteau la fel de bine să plece în SUA, să lucreze pentru NASA, să fie un 1% din echipa care pregătește următoarea stație spațială internațională. Ar fi fost greșit? La fel pleacă și programatorii, și artiștii, și câștigătorii de premii Nobel, și zidarii, și căpșunarii și beizadelele inutile ale mogulilor.
După care noi, cei rămași în urmă, ne lăudăm cu ei, ne bucurăm pentru victoriile lor. E ca și cum am sărbători că soldatul român Săndel a omorât doi talibani la mii de kilometri distanță de România. E o tâmpenie.
Cei de la ARCA au stat aici, au simțit ce înseamnă ignoranța clasei conducătoare. Nu i-a ajutat nimeni, deși acest program ajută TOATĂ țara, mai mult decât campaniile publicitare sterile ale Elenei Udrea, decât imaginile penibile ale trioului Năstase - Hagi - Comăneci, decât samba de la malul mării, turismul de shopping și hotelurile luxoase și Dracula și țigările, prostituatele și drogurile ieftine la un loc.
Cum ar fi să avem o industrie spațială? Este ceva de viitor, fără doar și poate. S-ar găsi investitori, s-ar crea locuri de muncă, sute de firme ar putea subcontracta lucrări, sute de tineri inteligenți n-ar mai pleca la americani, impactul economic ar fi de-a dreptul uriaș.
Singurul lucru pentru care îi compătimesc pe cei de la ARCA este că vor exista cu siguranță momente penibile post-lansare. Ei vor trebui să facă față unei avalanșe de cuvinte frumoase, de regurgitări patetice ale lumii politice, care va saluta probabil succesul zborului rachetei și, în stilul clasic, și-l va asuma ca fiind al ei.
Personal, aș vrea ca racheta să o ia razna, ca HAL9000. Vreau ca cipul central să facă scurtcircuit și, pe la 20.000 metri altitudine, să capete conștiință proprie. Să se întoarcă brusc spre Pământ și să se prăbușească peste sediul Guvernului. Și sper să îi prindă pe toți acolo, într-o zi în care iarăși se vor fi strâns la un loc, ca să se sape unii pe alții și să își găsească un nou os de ros, fără a se gândi măcar o clipă că 23 de milioane de oameni așteaptă de la ei o schimbare.