Unde se duc banii romilor?

446
Unde se duc banii romilor? - 0385463adce5f1040bb43d3ecfdc36c2.jpg

Articole de la același autor

"Viața e dură în România. Așa este, suntem în criză. Dar copiii nu sunt vinovați cu nimic. De ce să îi condamnăm pe ei? Nu au ce să mănânce. Trăiesc de pe o zi pe alta. De asta pleacă. Și iată că statul francez le întoarce spatele. Dar știți că toate astea sunt din vina guvernului român. El a făcut din noi hoți și cerșetori!" Astfel sună declarația pe care primarul din localitatea Bărbulești a făcut-o în fața jurnaliștilor francezi veniți în România pentru un reportaj despre comunitățile de romi din țara noastră.
Este ușor să arunci vina pe oricine altcineva pentru situația în care te afli în loc să te uiți prima dată în propria ogradă și să îți contorizezi minusurile și plusurile. Ca o ironie, declarații precum cea de mai sus auzim ori de câte ori apar probleme în comunitățile de romi, indiferent de cine guvernează. Dacă se scaldă în sărăcie, guvernul e de vină. Dacă au o droaie de copii și nu au cu ce să-i hrănească, tot statul e de vină. Dacă părinții refuză un loc de muncă la un patron pe motiv că nu le place mutra șefului, este, nu-i așa, tot vina… statului.
Cel puțin în domeniul minorităților naționale și, particularizând, în cazul romilor, aceste acuzații nu au fundament. De ce?! Pentru că, de bine, de rău, criză sau nu, Guvernul a alocat întotdeauna fonduri pentru minorități. Iar romii nu fac nici ei excepție, ba dimpotrivă. Unde se duc acești bani, însă, ar trebui întrebate organizațiile de romi care dețin supremația în "proiecte". De asemenea, ar trebui întrebate administrațiile locale care au accesat fonduri sănătoase pe spinarea romilor, dar numai pentru ei nu le-au folosit… Îi amăgesc pe aceștia în campaniile electorale, după care uită definitiv de ei, pasând responsabilitatea integrării lor în societate în ograda… Guvernului. În numele descentralizării, probabil.
Să nu omitem faptul că deși romii au acces la sistemul de educație, puține familii își trimit odraslele la școală. Și asta, atâta timp cât din banii statului sunt plătiți mediatori școlari a căror sarcină este să îi familiarizeze pe conaționalii lor cu noțiunea de educație. Să nu uităm nici de locurile speciale pentru tinerii romi în învățământul superior de stat, bursele în străinătate oferite tot mai des de diferite fundații…
Sănătatea este iar un subiect tabu pentru etnicii romi… Multe femei rome nasc încă acasă, refuză vaccinarea copiilor, iar la spital ajung când, de cele mai multe ori, nu mai au nicio scăpare. Și asta în ciuda faptului că afișează salbe de aur la gât. Tot Guvernul e de vină și de această dată? Există mediatorii sanitari proveniți tot din rândurile romilor, plătiți tot din banul statului să se ocupe de educația sanitară a conaționalilor lor, dar care, din câte se pare, nu prea reușesc să facă față situației.
Este ușor să acuzi și să dai vina pe… guvern. "Viața e dură în România", e drept, dar pentru toată lumea, nu numai pentru romi. Fie că ne place sau nu (și poate că afirmația pe care o voi face va atrage multe critici) mai contează și zestrea educațională a fiecăruia și disponibilitatea de a schimba ceva în bine în comunitatea din care provenim. Mai contează apoi și simțul realității și, într-o măsură foarte mare, dorința de a munci, de a te integra în societate.
Sunt numeroase exemplele de romi care au reușit în viață, care nu au dat vina nici pe sistem, nici pe Guvern pentru eșecurile lor și care au mers cu fruntea sus, mai departe pentru ca în final să fie învingători. Am în minte și acum imaginea unei mame, de etnie romă, muncitoare cu ziua în agricultură, într-un orășel de provincie, care nu știa cum să se bucure mai bine și cum să spună la toată lumea că, pe vremea aceea (înainte de 1989, când admiterea în facultate rămânea doar un vis pentru mulți) fiica ei devenise în acea vară singura studentă din localitate.
Și sunt convinsă că nu este un caz singular.
Revoluția a adus însă pentru toți libertăți multiple… de exprimare, de a călători și de a ne stabili peste granițe, de a munci în afara țării, dar mai ales, cea mai dragă multora fiind libertatea de a se plânge și de a sta cu mâna întinsă.
Campania începută de Franța nu este una lăudabilă, poate prea dură pentru vremurile europene pe care le traversăm. Dar și acuzațiile potrivit cărora Guvernul român face din romi "hoți și cerșetori" este un afront adus statului și nouă, tuturor, deopotrivă.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Joi, 26 August 2010
Stire din Comentarii : Sictir! Doi ani mai târziu
Miercuri, 25 August 2010
Stire din Comentarii : Un festival de… miliarde
Marţi, 24 August 2010
Stire din Comentarii : Mentalitatea de slugă
Luni, 23 August 2010
Stire din Comentarii : Un vis frumos cu zvârcoliri
Sâmbătă, 21 August 2010
Stire din Comentarii : Spitalul sub dictatura lui Nicușor
Miercuri, 18 August 2010
Stire din Comentarii : Prolog la localele din 2012
Marţi, 17 August 2010
Stire din Comentarii : Și țiganii sunt oameni
Luni, 16 August 2010
Stire din Comentarii : Brandul din bikini
Pagina a fost generata in 1.3423 secunde