Un cadou special pentru bunica

"Am tot citit în ziarul Cuget liber anunțul «Pentru 8 martie 2010» și întâi am vrut să vă trimit fotografia bunicii mele, însă a refuzat să apară la ziar, pentru că arată dărâmată rău. După aia m-am gândit să vă trimit poza mamei mele, care e tânără și frumoasă. Dar nu merită, și o să vă povestesc și de ce. E o poveste de telenovelă. Eu mă numesc L. M. Ailenei, am 15 ani și șapte luni, iar pe mama o cheamă Nina și are 40 de ani neîmpliniți. La data de 12 mai o să se împlinească doi ani de când mama a plecat la muncă în Italia. Aș fi jurat că este cea mai bună mamă din lume, dar cred că nu e chiar așa, din cauză că n-o mai interesează de mine și de bunicii mei. Nici n-a ajuns bine acolo, că ne-a și trimis o sută de euro. Ne-a ajutat câteva luni și ne-a mai scos din greutăți. După aia, ne-a uitat pur și simplu! Vreau să vă spun că bunica mea are probleme la piciorul stâng și poartă o gheată ortopedică. Atunci când mama a plecat în Italia a luat cu ea măsurile ca să-i facă acolo gheată nouă, ca lumea, că asta e uzată rău. Ne-a sunat imediat și ne-a spus că o să trimită gheata cât poate de repede, însă nu a trimis-o nici până în ziua de azi. Vreau să știți că bunicii mei s-au interesat de ea pentru că le-a fost teamă să nu fi pățit ceva rău printre străini, prea nu mai dădea niciun semn de viață. Până la urmă, tot de la ea am aflat că e bine mersi, dar s-a încurcat cu un italian, care o ține acasă, e destul de bogat, dar i-a băgat condiție să nu mai țină legătura cu noi. Buni mă încurajează, îmi spune să am răbdare, că mami n-o să reziste prea mult fără noi. Aș vrea s-o cred și să pot trăi liniștită mai departe, dar nu e ușor deloc!".

O situație pe care n-o poate depăși
Adolescenta ne-a mărturisit că este născută în zodia Leului și detestă să-și plângă de milă. Mai mult, nici rudele nu știu prea bine care este adevărata situație a mamei sale pentru că nu le-a permis nici bunicilor să-și... bârfească fiica. Cu atât mai puțin s-ar fi gândit vreodată să-și facă publică povestea într-un ziar dacă nu ar fi fost vorba de un caz major: "Iarna asta a fost tare grea. Am rugat-o mereu pe buni să nu iasă afară, ca să nu alunece, mai ales că are proteza asta, însă dânsa nu m-a ascultat. A ieșit la alimentara și a căzut. Are probleme și la picior, dar mai ales la proteză, care trebuie schimbată. Pentru că se apropie 8 Martie, vreau s-o rog pe mama, prin această scrisoare, să facă într-un fel și să-i trimită o proteză lui buni, cadou de Ziua Femeii. Dacă n-o să vrea, să ne trimită înapoi măsurile, poate reușim să facem aici proteza. Nu-i cer să renunțe la italian, dacă ea îl vrea, însă o implor să-i trimită lui buni acest cadou și din partea mea va fi iertată. Dacă o să facă asta pentru buni, o să vă trimit poza ei și o să vedeți ce mamă frumoasă am!".

Speranța îi alimentează optimismul
În adâncul sufletului, adolescenta speră că și ea va primi un semn de la mama sa, de dragul clipelor frumoase pe care le-au petrecut împreună până acum doi ani. Nu e loc de ură față de propria mamă în sufletul ei, și-ar dori enorm să facă pace cu trecutul, dar sănătatea bunicii o îngrijorează, cu atât mai mult cu cât, la Constanța, există o problemă cu confecționarea ghetelor ortopedice. Pusă la grea încercare, fata mai speră că dacă aceste rânduri nu vor fi citite de mama ei, măcar altcineva care o cunoaște ("Chiar mama mi-a spus că sunt mulți români acolo care citesc ziarele românești pe internet") o să-i transmită acest mesaj din partea ei: "Buni nu știe ce am făcut, mi-am dorit mult să fie o surpriză! Mami, te rog să nu mă dezamăgești și mă rog să-ți fie bine!".