"Recunosc, sunt o mahalagioacă!"

Se poate întâmpla să ne descărcăm frustrările, nemulțumirile aruncând cu noroi unii în alții, fără să ne pese că împrăștiem numai energie negativă  și cum suntem  catalogați de cei din jur.

Ar fi ideal ca relațiile dintre oameni să fie perfecte, însă chiar "doctorii de suflete", cum sunt denumiți psihologii, spun că nu s-a inventat încă magica formulă care să-i ajute pe oameni să nu se mai șicaneze reciproc. Și tot psihologii spun că atunci când problemele sunt recunoscute, cei care au nevoie de sprijin pot fi ajutați să se tempereze. În această idee, ni s-a adresat o cititoare, în vârstă de 39 de ani, care ne-a mărturisit că din cauza comportamentului ei, toate per-soanele cu care intră în contact, inclusiv colegii de muncă, o cataloghează drept o "mahala-gioaică", și încă pe față. "Familia tot așteaptă să mă maturizez, ei mă suportă, n-au încotro... Problema e că nu mă mai suportă colegii, din mahalagioaică nu mă scot, dar vin la mine să le spun bârfele și nici așa nu acceptă că ei sunt de vină pentru stările mele. Normal că mai sunt discuții între colegi, peste tot sunt, dar eu sunt un caz aiurea… ce mai, recunosc, sunt o mahalagioaică, nu rămân datoare la nimeni… Toți îmi spun că năravul din fire n-are lecuire. Și psihologul e de aceeași părere?". 

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, mahalagioaică înseamnă  "femeie cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește". Iar vocea ridicată, țipetele, nervo-zitatea excesivă, vocabularul nepotrivit, tendința de a sparge ceva în capul interlocutorului, de a sări la bătaie definesc portretul femeilor din această categorie. După cum ne-a explicat psihologul Speranța Băcana, chiar dacă impresia lor este că se descarcă, persoanele cu asemenea apucă-turi sunt secate de energie în timpul conflictelor, multe ajungând să se simtă mizerabil, chiar dacă nu recunosc. Rar se întâmplă doar să se lamenteze că așa le este felul, că  nu se pot controla și punct. Însă, având în vedere faptul că în timpul oricărui conflict, există o mare descărcare de energie negativă, persoanele certărețe, care par a nu lăsa nimic de la ele, ajung să fie izolate, din cauză că devin extrem de obositoare. 

Se pot spune extrem de multe lucruri despre persoanele con-flictuale, mereu puse pe ceartă, irascibile, nervoase, bârfitoare. Sintetizând, psihologul apreciază că este extrem de important ca ele să evite conflictele în primul rând din cauză că le seacă de energie: "Apoi, oricât s-ar simți pe cai mari, cu timpul, asemenea femei ajung să se dezechilibreze, să-și piardă controlul, să se simtă mizerabil din cauza vorbelor aruncate în stânga și-n dreapta. Căci nu este ușor ca, mai ales la 39 de ani, cât are cititoarea dumneavoastră, să fie etichetată mahalagioaică, e un termen care te afectează, în timp. Așadar, suficiente motive pentru a încerca să facă tot ce le stă în putere să se schimbe și să nu se mai lege de fel de fel de lucruri mărunte și să creeze discuții".

Având în vedere delicata situație și faptul că oamenii irascibili, vulgari și puși pe ceartă se simt vulnerabili și nesiguri în interiorul lor, S. Băcana  consideră că ei au nevoie de sprijinul unui psiholog sau psihoterapeut. Poate și din cauză că nu-și dau seama că problema este în ei și tot acolo este și rezolvarea, caută un vinovat în afară, asupra căruia își revarsă toate frustrările. Pe această logică au loc nenumă-ratele certuri pe nimicuri și în viața de cuplu.

Dacă nu acceptă o consiliere de specialitate, celor care au tendința să se certe, să bârfească, să folosească un vocabular vulgar, psihologul le recomandă să se retragă în carapacea lor, cum se spune, până când își recapătă echilibrul și încrederea în sine. Dacă nu fac acest efort, relațiile cu cei din jur nu vor fi niciodată în regulă.