Poate fi "cumpărată" iubirea unui copil cu bani și cadouri?

Există copii la care Moș Crăciun vine aproape zilnic. Nimic mai riscant!, spun psihologii.

Dornici să le asigure copiilor tot ce este mai bun, dar și o educație în ton cu pretențiile vremurilor actuale, în goana după venituri substanțiale, mulți părinți își petrec din ce în ce mai puțin timp cu copiii lor. O altă categorie de părinți a ales să muncească în străinătate, lăsându-și copiii, topiți de dorul lor, în grija rudelor, alții sunt divorțați, iar timpul pe care îl petrec alături de cei mici este limitat sau lipsește cu desăvârșie. Și-atunci, își compensează absența cu mulți bani de buzunar, cu cadouri multe, cumpărate aproape zilnic, fără nicio ocazie. Nimic mai rău, spune psihologul Speranța Băcana: "Cunosc părinți care se simt foarte vinovați că agenda lor zilnică este atât de încărcată, încât, când ajung acasă, rar se întâmplă să nu-și găsească copiii dormind. Și-atunci, îi pupă pe frunte și le pun pe noptieră un alt cadou, mai grozav decât cel de ieri, de care, evident, cei mici se bucură. Mai mult, cu timpul, vor comensura dragostea părinților în funcție de valoarea și numărul cadourilor primite. În aceste condiții, cu ocazia Crăciunului sau a aniversărilor, copilul va aștepta un munte de cadouri. Personal, am urmărit de nenumărate ori în maga-zinele de jucării, în preajma Crăciunului, a Paștelui, părinți care umpleau coșul cu tot felul de cadouri și tot nu erau convinși că își vor mulțumi odraslele! Și nu păreau oameni cu mulți bani!".

Semnal de alarmă

De cealaltă parte a baricadei sunt părinții care preferă să câștige mai puțini bani sau să-și ocupe timpul cu alte lucruri și să stea cât mai mult alături de copiii lor. Dacă ambii părinți împărășesc aceleași convingeri, copilul va avea de câștigat, numai că sunt familii în care lucrurile nu stau deloc așa. Iar în cazul părinților divorțați, conflictele pe tema "cumpărării" afecțiunii copiilor cu daruri și bani sunt la ordinea zilei. Asupra unui asemenea aspect a dorit să atragă atenția astăzi o cititoare:

"Suntem despărțiți de trei ani, copilul mi-a fost încredințat mie de instanță, iar fostul soț a respectat programul de vizite doar în primele luni după divorț. Se bătea cu pumnu-n piept că-și iubește băiatul, dar nu-l vedea cu lunile. Când și-a dat seama că ăla mic s-a înstrăinat de el, a început să-i aducă multe cadouri. Iar când nu putea să-l viziteze, îi trimitea jucării prin interpuși. Eu stau zi de zi cu el, îl îngrijesc, îl ajut la lecții, iar dacă îl întreabă cineva pe cine iubește mai mult (ciudată întrebare, cred că numai la români auzi așa ceva!), răspunde rapid: «Pe tati!». E micuț, abia a intrat în clasa pregătitoare, dar mă îngrijorează situația. I-am spus că e incorect față de mine, eu nu-mi permit să-i cumpăr la nivelul ăsta, și mi-a spus să n-o mai fac pe psihologul cu el, că nu ține… Mi-e groază că de Crăciun o să-i dea iar un sac de cadouri, iar copilul o să spună că tati îl iubește mai mult decât mami!".

Punctul critic

Mulți părinți din ziua de azi, divorțați sau nu, și-au făcut un obicei din a se plânge cât de pretențioase le-au devenit odraslele în materie de cadouri, în loc să conștientizeze că s-a ajuns în acest punct din cauza propriului comportament, precizează psihologul, care le face următoarea recomandare: "în loc să-și sufoce odraslele cu jucării de ultimă generație foarte scumpe, ca să le câștige dragostea, mai bine și-ar acoperi sentimentul de vinovăție că petrec prea puțin timp cu ei cu mai multe eforturi în această direcție! Am auzit copii spunând că nu mai vor cadouri, că își preferă părinții alături. Copii care au ajuns la psiholog pentru că se simțeau părăsiți de părinții alături de care locuiau sub același acoperiș, deci nici măcar nu erau despărțiți. Practic, s-a atins punctul critic al situației". De aceea, le recomandă părinților, ocupați sau mai pu-țin ocupați, divorțați sau nu, ca în loc să îndese până la refuz desaga Moșului sau să-și transforme copiii în dependenți de cadouri, mai bine să se străduiască să se implice cu adevărat în viața lor, căci niciun cadou din lume nu-i poate înlocui în sufletul copiilor.