În comuna Anadolchioi, se organizau întreceri de cai, la 1921

Anadolchioi, astăzi cartier al Constanței, avea statut de comună în anul 1921. Localizată pe latura de vest a orașului, ea se întindea de la liniile triajului feroviar și stația Palas până la lacul Tăbăcărie. Din componența sa, făcea parte satul I.C. Brătianu, care a devenit, la rându-i, cartier al orașului. Granița dintre ea și Constanța era dată - de la Sud spre Nord - de aliniamentul șoseaua Viitorului - str. Mihail Coiciu și str. Cărămidarilor, care ajungea până la lac. 

Comuna Anadolchioi avea o arie mai mare decât jumătate din suprafața Constanței. Zona era puțin populată - fiind ocupată, în cea mai mare parte de imensa succesiune a familiei Movilă, de parcelările M. Coiciu, terenurile lui Hristu Ceaciu, D. Marcu, V. Simionescu, C. I. Nicolau, Alfonzo D’Alorzo și alte mici proprietăți. 

În comuna Anadolchioi își avea sediul Administrația plasei Constanța (plasa era o unitate teritorial administrativă care cuprindea mai multe localități). Infrastructura stradală era abia la început. Alături de drumul lui Hasiduluc, care tăia comuna în două, apăruseră și străzi largi, moderne la acea dată, precum Lahovarii, Ștefan cel Mare, Carol și Radu Negru. 

Anadolchioi se mândrea încă de pe atunci cu două unități de învățământ: școala de fete și cea de băieți. Atracțiile cele mai mari ale zonei erau depozitul de armăsari și hipodromul. 

Fosta comună este nedreptățită, astăzi, prin pocirea numelui ei, de către localnici și autorități. În vorbirea curentă și în documentele oficiale apare deseori apelativul Anadalchoi în loc de Anadolchioi. 

Unul dintre cititorii noștri ne-a atras atenția în privința acestei frecvente greșeli. Cercetând etimologia numelui, el a aflat că acesta provine de la cuvintele turcești Anatolia (răsărit) și chioi (sat). Din compunerea lor a apărut cuvântul Anatolchioi (satul de la răsărit). Cu timpul, litera "t" s-a înmuiat, devenind "d", astfel încât a rezultat denumirea actuală: Anadolchioi.