"E și proprietatea mea, de-aia îmi bag nasul peste tot!"

Oricât de benefică ar fi inițiativa unui locatar mai implicat în problemele asociației, dacă nu are și susținerea adunării generale, nu se poate demara nicio lucrare, fie aceasta și de interes comun.

Nu există președinte de asociație de proprietari care să nu-și dorească locatari cu adevărat implicați în buna gospodărire și întreținere atât a propriilor apartamente, cât și a spațiilor comune, a liftului, a defecțiunilor care pot apărea oricând. Pe de altă parte, dacă vreun locatar este prea zelos și, sub pretextul că este dispus să ia tot felul de inițiative, de pe urma cărora să aibă de câștigat toți ceilalți, pentru ca apoi să strângă el însuși bani de la vecini, ba chiar să aducă meșteri pentru o lucrare sau alta, acest lucru este consi-derat "un tupeu fără limite". Tupeu de la care se aprinde scânteia conflictelor în bloc: "E adevărat că avem un președinte mai scump la vedere, însă omul își face treaba, când apar probleme și este sunat, se ocupă, cam ăsta e stilul de colaborare. Problema e că cineva care vrea să-i ia locul, peste două luni iese la pensie și își pregătește omul terenul. Spune că a fost șef de șantier și are antrenament, vrea ca blocul să fie bec. Și cum nimic nu se întreține fără bani, toată ziua ne cere. Mai nou, vrea să pavăm intrarea cu gresie, să comande un panou frumos pentru listele de întreținere, să pună o măsuță cu flori. Adevărul e că intrarea arată groaznic, mozaicul e uzat rău. Dar nici noi nu ne permitem să trăim un lux. Abia am schimbat ușa de la intrare… Omul ăsta și-a luat nasul la purtare, strânge bani și îi ține într-un cont al lui. L-am rugat să nu-și mai bage nasul peste tot, că, pe iarnă, facturile cresc, dar el o ține buna și bună: «E și proprietatea mea, de-aia îmi bag nasul peste tot!». Este corect cum procedează, iar președintele nu se ia de el?" – ni s-a plâns Darie Mihăiță, deranjat și de faptul că vecinii săi, chiar dacă își exprimă nemulțumirile pe la colțuri: "Nu au curaj să-l deranjeze pe tupeistul blocului. Suntem abonați la Cuget Liber, poate că, dacă scrieți, îl ciufulește președintele!".

Implicarea locatarilor, ca o obligație

Cu toate că legislația privind funcționarea asociațiilor de proprietari stimulează implicarea locatarilor în buna gospodărire, atât a propriilor apartamente, cât și a spațiilor comune, Dima Popescu, în calitate de președinte de asociație cu ștate vechi, consideră justificată nemulțumirea locatarilor. Totul, din cauză că, oricât de bună ar fi inițiativa unui locatar mai bătăios din fire, dacă-i pune pe ceilalți în fața faptului împlinit, strânge el însuși bani pentru o lucrare sau alta, lucrurile nu sunt în regulă: "Nici măcar eu, ca președinte, nu pot să fac lucrări peste capul oamenilor. Mai întâi discutăm cu toții problema, vedem dacă oamenii își permit financiar, după aceea punem de-o adunare generală, că ne obligă legea. Ce hotărăște adunarea, e sfânt! E frumos să ai gresie, și la intrare, și pe toate scările, dar dacă nu te ține buzunarul, suporți și mozaicul, asta e! Am discutat cu nea Slave, el mereu s-a dat șef în asociație, dar o ține pe-a lui, pe motiv că e și proprietatea lui. Așa este, dar trebuie respectată o procedură legală. Plus că e un abuz să strângi bani de la oameni de capul tău! Chiar nu înțeleg de ce mulți oameni plătesc! Dacă vrea să-mi ia locul, s-o facă legal, nu țin eu de scaun!".

Nu face fiecare ce vrea

Potrivit Uniunii Asociațiilor de Proprietari, o hotărâre de asociație se poate lua și în formă scrisă, fără adunare, dar numai pe un document semnat de majoritatea proprietarilor. Așadar, chiar dacă inițiativa, care, în realitate, urmărește interesul tuturor locatarilor, este luată de o persoană, fără acordul majorității proprietarilor, lucrarea nu poate fi demarată, oricât de presantă ar fi.

Pe de altă parte, în mod normal, asociația este cea care trebuie să negocieze cu executantul lucrării. Și atunci când lucrarea se face pe proprietatea individuală, tot e nevoie de acordul locatarilor, pentru a se asigura că nu vor fi afectate instalațiile comune.

Și cum, tot legea este cea care îi obligă pe locatari să nu aducă prejudicii materiale asociației, când nu o respectă, pot fi acționați în judecată. Este însă nevoie de o colaborare strânsă între locatari și cei aleși să se ocupe de rezolvarea problemelor care apar într-un moment sau altul, pentru ca nimeni să nu se creadă deasupra tuturor, chiar dacă au bune intenții.