După divorțul părinților, minorii pot fi încredințați bunicilor?

Instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la bunici sau chiar la o rudă ori, atenție, la o altă familie sau persoană, dar numai în situații excepționale.

Mai mult decât oricând, în prezent, legislația în materie civilă pune un accent foarte mare pe egalitatea părinților în exercitarea autorității părintești, cu atât mai mult când aceștia ajung să divorțeze. În acest context, a te gândi că după despărțirea părinților, minorii pot fi încredințați, cu acte în regulă, spre creștere și educare bunicilor, unora li se pare o reglementare pusă doar pe hârtie. Cel puțin aceasta este concluzia la care au ajuns bunicii unui copil de aproape patru ani, care consideră că nepotul lor ar putea primi cea mai bună creștere și educare nu din partea părinților, ci chiar a lor: Noi suntem bunicii materni, dar nu ținem cu fiica noastră. Ca mamă, e un fiasco. De la maternitate a venit cu copilul direct la noi, are camera lui și tot ce trebuie, pentru că ne permitem, stăm la casă. Ei i-a plăcut doar să se joace cu copilul și să-mi facă observații peste observații că

nu-l îngrijesc ca din cărți… Și ea, și ginerele meu au crezut tot timpul că dacă îmi dau destui bani ca să nu-i lipsească nimic de mâncare, e obligația noastră de bunici să avem grijă de nepot, că așa e la români. Grija lor e să-i cumpere tone de jucării, îmbrăcăminte de firmă, dar nu vin să-l vadă cu săptămânile. Nepoțelul a ajuns să ne spună nouă mamă și tată! Sunt libertini amândoi, dar tot la divorț au ajuns, nu se mai înțeleg, nu vreau să spun mai multe despre ei. Am vorbit cu ei și sunt de acord amândoi ca, după divorț, nepoțelul să ne fie încredințat nouă, măcar își dau seama că ar fi cel mai bine pentru copil. Legea permite ca după divorț, copilul să fie încredințat, cu acte, bunicilor și nu părinților, care nu sunt deloc niște amărâți?".

Interesul copilului primează

Referitor la încredințarea copilului minor după divorț, potrivit reglementărilor în materie de autoritate tutelară, doar instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori. După cum ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică, acest demers urmărește numai și numai interesul superior al copilului, așa cum rezultă din concluziile raportului de anchetă psihosocială și, dacă este cazul, de învoiala dintre părinți, care sunt ascultați.

Plasamentul copilului la bunici

În mod normal, în majoritatea cazurilor, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Dar sunt destule cazuri când, în funcție de situația familiei respective, instanța de tutelă poate să decidă și altfel. Este vorba despre situațiile considerate excepționale, când instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului fie la bunici, fie la o rudă sau chiar la o altă familie sau persoană și numai cu consimțământul expres al persoanelor vizate. În astfel de împrejurări, drepturile și îndatoririle care ar reveni părinților vor fi preluate, după pronunțarea divorțului acestora, de categoriile de persoane enumerate mai sus. Lucrurile nu pot fi însă generalizate, întrucât fiecare situație are specificul ei. Tocmai de aceea, ultimul cuvânt îl are instanța de tutelă, la care se ajunge însă numai după efectuarea unei anchete care să respecte procedurile specifice.