Cum taxează notarii "răzgândeala" clienților

Indiferent câtă supărare ar produce clienților, odată plătite, onorariile notariale nu se mai restituie, indiferent de motivele invocate.

Cazuri de proprietari sau clienți care s-au răzgândit să mai vândă sau să mai cumpere chiar și după ce s-a plătit arvuna, au semnat antecontracte de vânzare-cumpărare la agenții sau la cabinete notariale au fost dintotdeauna și probabil vor mai fi și în continuare. Din păcate, aceste fapte nu se asumă când în joc intervin banii, lucru dovedit și de situația pusă astăzi pe tapet de un cititor : "Toate actele pe care le-am făcut la viața mea, și au fost destule, le-am făcut la același notar. Îl cunosc de ani de zile, n-am avut probleme.. Pentru că am încredere, i-am dus tot timpul clienți dintre rude, prieteni și toți au fost mulțumiți. Mai puțin un coleg de serviciu, care a făcut un anteconctract de vânzare-cumpărare, a plătit cât i s-a cerut, iar când a fost să semneze actul de vânzare-cumpărare, partenerul lui s-a supărat din cauză că notarul a refuzat să treacă în contract ce sumă a vrut el, ca să plătească taxe mai mici și. Și a retras dosarul… Problema e că și notarul s-a supărat și nu-i mai dă înapoi avansul. Am fost și eu să-l rog, ca prieten, dar mi-a arătat obrazul, avea cabinetul plin și am plecat. O funcționară mă cunoștea și mi-a spus că aici nu merge pe prietenie, și frate să fie, dacă a plătit o taxă la notar, indiferent… banii nu se mai dau înapoi. Au avut clienți care au renunțat la divorț după ce au plătit toate taxele, plus partajul și nu li s-a dat niciun ban înapoi, pentru că astea sunt regulile, s-a lucrat pe acele dosare. Acum colegul îmi bate mie obrazul că a pierdut atâția bani și spune că putea să-i rețină un 10 % pentru răzgân-deală, dar nu toți banii! ".

Norme clare

Potrivit informațiilor primite de la mai multe birouri notariale, "răzgândeala" unor clienți nu este deloc o raritate. Cu toate că, în majo-ritatea cazurilor, motivele nu constituie "un moft" din partea clienților, aceștia acceptă mai ușor situația dacă sunt informați, din start. În plus, este dreptul clienților să li se explice, înainte de a plăti un avans pentru o anumită tranzacție, că dacă se răzgândesc, oricât de obiectiv ar fi motivul invocat, vor pierde acei bani.

Supărare nejustificată

Referitor strict la cazul de astăzi, ni s-a spus că supărarea clientului respectiv este absolut nejustificată, din moment ce există o grilă specială după care se calculează taxele notariale minime pentru tranzacțiile de vânzare-cumpărare, în funcție de datele imobilului respectiv, de zona în care este amplasat, pe care toți notarii sunt obligați să o respecte. Ceea ce înseamnă că nu este la latitudinea clienților să impună notarului prețul de vânzare-cumpărare al imobilului stabilit și convenit de ei.

În plus, toți notarii sunt obligați să respecte ad-literam normele după care se stabilesc onorariile pentru serviciile prestate la cabinet, pe care nu le stabilește un notar sau altul, ci Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, cu aprobarea ministrului Justiției. "Există o Lege a notarilor publici și a activității notariale pe care notarul e obligat s-o respecte".

Referitor la onorariul pentru antecontractul de vânzare-cumpărare, nici acesta nu este la latitudinea notarului, întruct se stabilește în raport cu valoarea părții din preț plătită, indiferent de natura bunului. Atenție! Dacă, ulterior, contractul de vânzare-cumpărare se va autentifica la același birou notarial la care s-a autentificat și antecontractul, din onorariul final stabilit pentru contract se va deduce onorariul achitat pentru antecontract. Dacă actele se fac la alt cabinet, ni s-a confirmat că tot ce s-a plătit, e bun plătit, că nu este nimic în afara legii în situația semnalată de cititorul nostru: "Dacă s-ar merge pe logica unor clienți, atunci cabinetele notariale riscă să se transforme în birouri de informații gratuite! Oamenii ar trebui să conștientizeze că orice tranzacție demarată presupune muncă din partea notarului și a echipei sale".