Colțul constănțeanului supărat

Cu hârtia primită în poștă intri într-unul dintre sediile ANAF, iei un bon de ordine și te așezi la o coadă demnă de promoțiile la supermarket. La ANAF, un aparat îți pasează, cu un sictir care transcende limitele înțelegerii... o altă hârtie. E un bon cu care trebuie să mergi la ghișeu. La etaj, e coadă. În acest punct, lumea e deja nervoasă și se încearcă spargerea liniei, fapt care întreține o atmosferă de ură. Un sfat - politicieni, dacă vă plătiți taxele (ha!), nu călcați pe la ghișeele astea. E mai riscant decât încercarea de a fraterniza cu românii la protestele de stradă. Divagăm. Așadar, ajungi la ghișeu și o funcționară îți ia hârtia și îți dă alta, cu care trebuie să te duci la casierie. Asta e. Ești contribuabil și, totodată, cărăuș de mesaje între angajații Fiscului, care n-au auzit de calculatoare, de foldere "shared", de rețea, de xerox, de mail... La casierie te așezi, resemnat, la rând. Trec 10, 15, 35 de minute și ajungi. Ce să vezi - acum soliciți să ți se elibereze chitanța, în baza hârtiuței cu care ai venit de la etajul unu, chitanță care se eliberează pentru niște bani pe care tu încă nu i-ai scos din buzunar. Abia acum ai voie să stai la coada de la casierie, unde statul îți va lua banii. N-ai pierdut decât două-trei ore, dar ești cetățean model și vei primi în dar un raport al Corpului de Control al premierului, din care vei afla că banii strânși "eficient" de Fisc au fost aruncați pe caviar și parfumuri de lux de cine știe ce politruc sau nepot plasat strategic într-o regie de stat. (articol din Telegraf 21.03.2014 )