Ce faci dacă propriul copil vorbește vulgar

Un lucru e cert: nu poți izola copilul, cuvinte urâte poate auzi și pe stradă, și la grădiniță, și în familie. Dacă tu, părinte, mori de râs ori de câte ori copilul spune o înjurătură, îl mai pui s-o repete și în fața altora, nu faci decât să-l încurajezi să înjure și mai des, psihologii considerând această atitudine catastrofală.

"Este normal ca pe măsura trecerii anilor, copiii să descopere nu doar ce se întâmplă în jurul lor, ci și limbajul, cu părțile lui bune, dar și cu cele rele. Ei absorb nenumărate cuvinte pe care le aud în jur și de multe ori le reproduc fără a le cunoaște sensul" – precizează psihologul Speranța Băcana, care știe foarte bine că până și micuții care-și caută cuvintele au ajuns să-i uimească pe cei mari cu un bogat arsenal de cuvinte urâte, chiar obscene. Lucrurile sunt într-o mare dezordine dacă modelul negativ de conduită pentru copii sunt chiar părinții acestora. Iar când vor crește și li se vor reproșa lacunele din educație, copiii îi vor considera tot pe părinți responsabili de aceste excese. Conștientă că dacă soțul său va continua să vorbească urât în casă, dacă nu va renunța la pasiunea de a îmbogăți și vocabularul băiețelului lor, în vârstă de cinci ani și două luni, cu cuvinte care mai de care mai vulgare și chiar obscene, o tânără mamă consideră că micuțul va avea probleme și mai mari decât cele pe care deja le are: "La grădiniță, copiii au început să-l evite, i s-a dus buhul că vorbește foarte urât, e obraznic și înjură mai ceva ca un om mare. Soțul se amuză și nu-și face griji, o ține una și bună că după ce mai crește, o să-i fie rușine să înjure sau să vorbească urât. Educatoarea e supărată, degeaba se chinuie cu educația lor, dacă noi, acasă, ca părinți, ne batem joc de eforturile ei. Mai rău e că avem o grămadă de prieteni slobozi la gură care își încurajează copiii să spună multe prostii. Din cauza asta, avem scandal zilnic în casă. Eu n-am autoritate în fața copilului, rog psihologul să mă ajute cu niște sfaturi!".

Copiii adoră să imite

Potrivit psihologului Speranța Băcana, la patru-cinci ani, acest gen de limbaj este doar o încercare de a copia comportamentul părinților și o formă de exprimare a curiozității față de cuvintele necunoscute. Atenție mare, anumite cuvinte urâte spuse la supărare de părinți îi vor ajuta să creadă că așa se exprimă astfel de sentimente! De aceea, când el însuși va fi supărat, va repeta cuvintele auzite de la părinți, chiar dacă habar nu are că vorba rostită este un cuvânt obscen sau o înjurătură.

Ce-i de făcut

Explicați-i copilului că ceea ce a spus este un cuvânt urât, pe care nu are voie să-l mai folosească niciodată. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine, întrucât lucrurile se vor complica și mai mult de la șapte-opt ani, când nu mai poate fi vorba despre neștiință sau curiozitate, întrucât copiii știu deja ce înseamnă un cuvânt obscen sau o înjurătură. În schimb, apare obișnuința, dorința de a se încadra într-un tipar, de a părea matur. O educație normală, primită într-o familie normală este suficientă pentru ca și un copil mare să-și dorească să renunțe la cuvintele interzise. Dacă nu pare dispus să accepte noile reguli, stați de vorbă cu copilul și întrebați-l de ce insistă să înjure. Poate că el chiar nu cunoaște altă formă de a-și exprima supărarea, poate că încearcă să pară mai matur în ochii celor din jur sau să imite comportamentul celor mari sau al prietenilor, ca să nu fie exclus din grup.

Orice învăț are și dezvăț

Dacă în familie se folosesc cuvinte obscene, părinții n-ar trebui să se mire că și copiii vor pronunța fix aceleași cuvinte, chiar dacă nu le știu sensul. De aceea, fără pretenția de a fi mai catolici decât papa, părinții trebuie să accepte în fața copilului că și oamenii mari greșesc, dar că greșelile pot fi iertate. Este momentul să renunțe ei înșiși la vocabularul nepotrivit, să impună reguli atât în familie, cât și printre rude și prieteni cu privire la limbajul folosit în preajma copilului și să nu uite că cei șapte ani de acasă formează o bază solidă a ceea ce va deveni copilul mai târziu. Din păcate, unii părinți înjură de față cu copilul lor, considerând că a înjura este permis adulților, însă îl acuză pe micuț dacă vorbește la fel. În alte familii, unul din părinți vorbește vulgar, iar celălalt îi dezaprobă comportamentul în fața copilului. Este momentul ca ambii părinți să conștientizeze că trebuie să fie un bun model pentru copilul lor.